Plante pentru gastrită

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee

Mușețel

Matricaria chamomilla

Mușețelul (Matricaria chamomilla), cunoscut popular și sub numele de romaniță, este o plantă erbacee anuală din familia Asteraceae, care poate atinge o înălțime de până la 50 cm. Este recunoscută ușor după florile sale mici, asemănătoare margaretelor, cu petale albe și centru galben intens, conic și bombat. Frunzele sunt fine, penat-sectate și de culoare verde deschis, emanând un parfum caracteristic dulce-aromat atunci când sunt zdrobite.

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Nalba Mare

Althaea officinalis

Nalba mare este o plantă erbacee perenă din familia Malvaceae, cunoscută pentru conținutul său ridicat de mucilagii, care îi conferă proprietăți emoliente și protectoare deosebite. Poate atinge 1–1,5 metri înălțime, având tulpini erecte, acoperite cu peri fini și moi. Frunzele sunt catifelate, în formă de inimă sau eliptice, iar florile, delicate și deschise la culoare (alb, roz pal), apar din iulie până la începutul toamnei. Rădăcina este groasă, alb-gălbuie, cărnoasă — partea cea mai valoroasă în fitoterapie, deși frunzele și florile sunt și ele folosite.

Antiinflamatoare Calmante Decongestionante +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Poroinic / Orhidee masculină

Dactylorhiza maculata / Orchis maculata

Poroinicul, cunoscut şi sub numele de orhidee masculină, este o plantă erbacee perenă din familia Orchidaceae, răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Este una dintre orhideele spontane ale florei europene şi este apreciată atât pentru frumuseţea sa, cât şi pentru utilizările tradiţionale în medicină populară.Plantă este cunoscută în fitoterapie mai ales datorită tuberculilor săi subterani, care sunt bogaţi în mucilagii şi polizaharide nutritive. Din aceşti tuberculi se obţine o pulbere cunoscută sub numele de salep, utilizată tradiţional că aliment fortifiant şi remediu pentru afecţiuni digestive şi respiratorii.În multe regiuni ale Europei, inclusiv în România, speciile de Dactylorhiza sunt protejate, deoarece populaţiile naturale sunt în declin.Planta atinge o înălţime de 20-60cm.Tulpina este erectă, simplă, neramificată.Frunzele sunt lanceolate, adesea acoperite cu pete violet sau purpurii, şi sunt dispuse altern pe tulpină.Florile sunt mici, grupate în inflorescenţe dense, de culoare roz, violet sau purpuriu, şi având o formă caracteristică orhideelor.Tuberculii sunt alcătuiţi din 2 formaţiuni cărnoase, subterane, bogate în mucilagii.

Antiinflamatoare Emoliente Tonice

Vezi detalii

Arbori

Roscov

Ceratonia siliqua

Roşcovul, cunoscut şi sub numele de carob, sau glădiţă, este un arbore mediteranean din familia Fabaceae. Este apreciat atât pentru valoarea sa alimentară, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale fructelor (păstăilor)Este un arbore veşnic verde, ce poate ajunge la o inălţime de 5-10 m. Frunzele sunt compuse, coriacee (textură dură, rezistentă şi flexibilă), lucioase. Florile sunt mici, rosu-verzui, dispuse în ciorchini. Fructele sunt nişte păstăi lungi (10-30 cm), cărnoase, brune la maturitate. Seminţele sunt dure, lucioase, utilizate istoric ca unitate de măsură.Pulpa păstăilor este bogată în zaharuri naturale şi fibre solubile.

Antiinflamatoare Antioxidante Astringente +3

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee

Sunătoare

Hypericum perforatum

Sunătoarea (Hypericum perforatum), cunoscută popular și sub numele de pojarniță, este o plantă erbacee perenă din familia Hypericaceae, ce poate atinge înălțimi de până la 1 metru. Este recunoscută prin florile sale galbene strălucitoare, grupate în inflorescențe terminale, cu petale punctate de mici glande translucide care par a fi perforate atunci când sunt privite în lumină. Frunzele sunt mici, ovale, de un verde intens, și prezintă puncte glandulare evidente.Este utilizată frecvent în medicina naturistă pentru efectele sale benefice asupra sistemului nervos și a stării emoționale.

Antidepresive Antiinflamatoare Antimicrobiene +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Talpa Gâștei

Leonurus cardiaca

Talpă Gâștei este o plantă erbacee perenă din familia Laminaceae, cunoscută tradiţional ca remediu pentru afecţiuni cardiace uşoare şi tulburări emoţionale. Denumirea latină cardiaca indică utilizarea sa istorică în susţinerea funcţiei inimii.Are o tulpină erectă, rigidă, cu o secţiune pătrată, ramificată, de 50-150 cm înălţime. Frunzele sunt palmat-sectate, profund lobate şi cu aspect zimţat, verde întunecat pe partea superioară şi cenuşii pe dedesupt. Florile sunt roz-pal până la roz-violet, dispuse în verticile dense, şi înfloresc între iunie – septembrie. Are un miros slab aromat şi gust amar.Este frecvent întâlnită în flora spontană din România.

Antispastice Anxiolitice Cardiotonice +3

Vezi detalii

Plante anuale

Troscot

Polygonum aviculare

Troscotul, cunoscut popular şi sub denumirile de “iarba-gainii” sau “iarba de pavai”, este o plantă erbacee anuală din familia Polygonaceae. Este o specie extrem de adaptabilă, întâlnită frecvent în zonele temperate ale Europei, Asiei şi Americii de Nord. Planta are o port târâtor sau uşor ascendent, formând adesea covoare dense pe solurile bătătorite. Tulpinile sunt subţiri, ramificate, lungi de obicei între 10 – 50 cm, şi prezintă noduri proeminente de unde pornesc frunzele.Frunzele sunt mici şi eliptice sau lanceolate, lungi de aproximativ 1-3 cm, dispuse alternativ pe tuplină şi de culoare verde închis.Florile sunt mici, discrete, de culoare alb-verzuie sau roz pal, şi apar în axila frunzelor. Înflorirea are loc deobicei din mai până în septembrie. Fructul este o achenă mică, triunghiulară, brun-negricioasă, foarte bogată în substanţe nutritive, consumată uneori de păsări (de unde şi denumirea de aviculare).

Antiinflamatoare Antimicrobiene Astringente +4

Vezi detalii