Arnica
Arnica montana) (Plante erbacee perene)
Fără recenzii încă
Descriere
Arnica montana, cunoscută popular drept „arnica”, „carul-pădurilor” sau „tutunul muntelui”, este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, recunoscută pentru florile sale galben-aurii și pentru proprietățile sale antiinflamatorii excepționale. Planta are o tulpină erectă, acoperită cu peri fini, care poate ajunge la 20–60 cm înălțime. Frunzele sunt dispuse în rozetă bazală, fiind ovale, cărnoase și ușor păroase. Florile, mari și radiate, au un parfum discret, specific plantelor alpine. Arnica este considerată una dintre cele mai importante plante medicinale din flora europeană, fiind folosită tradițional pentru traumatisme, inflamații și dureri musculare. În medicina modernă, este regăsită în numeroase creme, unguente și tincturi pentru uz extern.
Proprietati
Arnica are un profil fitochimic extrem de bogat, care explică puterea sa terapeutică. Printre principalele componente active se numără:
● lactone sesquiterpenice
● flavonoide
● uleiuri volatile
● acizi organici (cafeic, clorogenic)
●taninuri
● fitosteroli
● arnicin
●colină
● zaharuri
● acic malic.
Proprietăţile sale sunt:
● antiinflamatoare
● analgezice
● antiedemice
● antimicrobiene
● cicatrizante
● astringente
● lactone sesquiterpenice
● flavonoide
● uleiuri volatile
● acizi organici (cafeic, clorogenic)
●taninuri
● fitosteroli
● arnicin
●colină
● zaharuri
● acic malic.
Proprietăţile sale sunt:
● antiinflamatoare
● analgezice
● antiedemice
● antimicrobiene
● cicatrizante
● astringente
Utilizare traditionala
Habitat
Luminişuri
Pajiște
Soluri uşor acide
Zonă alpină
Zonă montană
Zonă subalpină
Arnica creşte în zome montane şi subalpine, în luminişuri şi pajişti alpie, între 500-2.500m altitudine. Prefera solurile uşor acide şi sărace în calciu. În românia, arnica se găseşte în Munţii Carpaţi, însă este considerată specie protejată în unele regiuni şi parcuri naţionale.
Recoltare
● Perioada optimă de recoltare este iunie-august, în plină înflorire.
● Se culeg florile când sunt complet deschide. Se taie doar capitulul floral (fără tulpina groasă). Nu se smulge plantă, pentru a nu afeta rizomul. Se evita recoltarea în exces, arnica fiind o specie vulnerabilă.
● Se usucă la umbră, în strat subţire, într-un spaţiu bine ventilat.
● Florile uscate se păstrează în pungi de hârtie sau pânză, ferite de lumină şi umezeală.
● Se culeg florile când sunt complet deschide. Se taie doar capitulul floral (fără tulpina groasă). Nu se smulge plantă, pentru a nu afeta rizomul. Se evita recoltarea în exces, arnica fiind o specie vulnerabilă.
● Se usucă la umbră, în strat subţire, într-un spaţiu bine ventilat.
● Florile uscate se păstrează în pungi de hârtie sau pânză, ferite de lumină şi umezeală.
Utilizare
● inflamaţii musculare şi articulare
● dureri reumatice
● tendinită
● dureri locale
● răni superficiale
● vânătăi
● echimoze
● entorse
● luxaţii
● inflamaţii cutanate
● febră musculară
● dureril după efort intens
● inflamaţii după muşcături de insecte
● circulaţie deficitară în extremităţi
● dureri reumatice
● tendinită
● dureri locale
● răni superficiale
● vânătăi
● echimoze
● entorse
● luxaţii
● inflamaţii cutanate
● febră musculară
● dureril după efort intens
● inflamaţii după muşcături de insecte
● circulaţie deficitară în extremităţi
Partea plantei folosita
Floarea
Contraindicatii
Deşi extrem de utilă, arnica trebuie folosită cu precauţie. Consumul intern este toxic şi poate provocă: iritaţii severe gastrointestinale, palpitaţii, hipertensiune şi tulburări respiratorii. Exceptând preparatele homeopate, arnica nu se administrează intern. Nu se aplică pe răni deschise. Poate provoca iritaţii la persoane cu piele sensibilă – se recomandă test dermatologic. Nu se foloseşte la copii sub 3 ani. A se evita în sarcina şi alăptare. Atenţie celor ce au alergii la plante din familia Astraceae.
Descriere
Arnica montana, cunoscută popular drept „arnica”, „carul-pădurilor” sau „tutunul muntelui”, este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, recunoscută pentru florile sale galben-aurii și pentru proprietățile sale antiinflamatorii excepționale. Planta are o tulpină erectă, acoperită cu peri fini, care poate ajunge la 20–60 cm înălțime. Frunzele sunt dispuse în rozetă bazală, fiind ovale, cărnoase și ușor păroase. Florile, mari și radiate, au un parfum discret, specific plantelor alpine. Arnica este considerată una dintre cele mai importante plante medicinale din flora europeană, fiind folosită tradițional pentru traumatisme, inflamații și dureri musculare. În medicina modernă, este regăsită în numeroase creme, unguente și tincturi pentru uz extern.
Proprietati
Arnica are un profil fitochimic extrem de bogat, care explică puterea sa terapeutică. Printre principalele componente active se numără:
● lactone sesquiterpenice
● flavonoide
● uleiuri volatile
● acizi organici (cafeic, clorogenic)
●taninuri
● fitosteroli
● arnicin
●colină
● zaharuri
● acic malic.
Proprietăţile sale sunt:
● antiinflamatoare
● analgezice
● antiedemice
● antimicrobiene
● cicatrizante
● astringente
● lactone sesquiterpenice
● flavonoide
● uleiuri volatile
● acizi organici (cafeic, clorogenic)
●taninuri
● fitosteroli
● arnicin
●colină
● zaharuri
● acic malic.
Proprietăţile sale sunt:
● antiinflamatoare
● analgezice
● antiedemice
● antimicrobiene
● cicatrizante
● astringente
Utilizare traditionala
Habitat
Luminişuri
Pajiște
Soluri uşor acide
Zonă alpină
Zonă montană
Zonă subalpină
Arnica creşte în zome montane şi subalpine, în luminişuri şi pajişti alpie, între 500-2.500m altitudine. Prefera solurile uşor acide şi sărace în calciu. În românia, arnica se găseşte în Munţii Carpaţi, însă este considerată specie protejată în unele regiuni şi parcuri naţionale.
Recoltare
● Perioada optimă de recoltare este iunie-august, în plină înflorire.
● Se culeg florile când sunt complet deschide. Se taie doar capitulul floral (fără tulpina groasă). Nu se smulge plantă, pentru a nu afeta rizomul. Se evita recoltarea în exces, arnica fiind o specie vulnerabilă.
● Se usucă la umbră, în strat subţire, într-un spaţiu bine ventilat.
● Florile uscate se păstrează în pungi de hârtie sau pânză, ferite de lumină şi umezeală.
● Se culeg florile când sunt complet deschide. Se taie doar capitulul floral (fără tulpina groasă). Nu se smulge plantă, pentru a nu afeta rizomul. Se evita recoltarea în exces, arnica fiind o specie vulnerabilă.
● Se usucă la umbră, în strat subţire, într-un spaţiu bine ventilat.
● Florile uscate se păstrează în pungi de hârtie sau pânză, ferite de lumină şi umezeală.
Utilizare
● inflamaţii musculare şi articulare
● dureri reumatice
● tendinită
● dureri locale
● răni superficiale
● vânătăi
● echimoze
● entorse
● luxaţii
● inflamaţii cutanate
● febră musculară
● dureril după efort intens
● inflamaţii după muşcături de insecte
● circulaţie deficitară în extremităţi
● dureri reumatice
● tendinită
● dureri locale
● răni superficiale
● vânătăi
● echimoze
● entorse
● luxaţii
● inflamaţii cutanate
● febră musculară
● dureril după efort intens
● inflamaţii după muşcături de insecte
● circulaţie deficitară în extremităţi
Partea plantei folosita
Floarea
Contraindicatii
Deşi extrem de utilă, arnica trebuie folosită cu precauţie. Consumul intern este toxic şi poate provocă: iritaţii severe gastrointestinale, palpitaţii, hipertensiune şi tulburări respiratorii. Exceptând preparatele homeopate, arnica nu se administrează intern. Nu se aplică pe răni deschise. Poate provoca iritaţii la persoane cu piele sensibilă – se recomandă test dermatologic. Nu se foloseşte la copii sub 3 ani. A se evita în sarcina şi alăptare. Atenţie celor ce au alergii la plante din familia Astraceae.
Tip plantă
Plante erbacee perene
Comunitate
Recenzii
Feedback real de la utilizatorii care au folosit aceasta planta.
Nu exista recenzii pentru aceasta planta.
Prima parere utila poate veni chiar de la tine.
Adauga o recenzie
Experienta ta ii ajuta pe ceilalti sa inteleaga mai bine cum se foloseste aceasta planta.
Trebuie sa fii autentificat pentru a lasa o recenzie.
Intra in cont si revino aici pentru a trimite feedback.