Cymbalaria / Iarbă de zid

Cymbalaria muralis, cunoscută popular sub denumirea de iarbă de zid, este o plantă erbacee perenă, târâtoare, din familia Plantaginaceae (anterior încadrată în Srophulariaceae). Este o specie caracteristică mediilor urbane şi stâncoase, remarcabilă prin capacitatea sa de a creşte în fisuri de ziduri, stânci şi suprafeţe verticale.

Este o plantă delicată, dar extrem de adaptabilă, care formează covoare verzi decorative, fiind uneori cultivată şi că plantă ornamentală. 

Tulpina este subţire, târâtoare, lungă de 10-60cm, şi ramificată.
Frunzele sunt mici, rotunjite sau reniforme (în formă de rinichi), asemănătoare cu frunzele de iederă în miniatură, dispuse altern.
Frlorile sunt mici, de culoare violet-pal sau liliachiu, cu un centru galben şi formă tubulară (tipică genului).
Fructele sunt nişte capsule mici, conţinând seminţe fine.

După fecundare, pedunculul floral se orientează spre interiorul fisurilor pentru a proteja seminţele.

Datele fitochimice sunt limitate, însă planta conţine:
● flavonoide
● iridoide (compuşi specifici cu efect antiinflamator)
● taninuri
● mucilagii (în cantităţi mici)
● acizi fenolici

Aceste substanţe îi oferă plantei următoarele proprietăţi:
● astringente
● antiinflamatoare
● cicatrizante
● uşor emoliente
● uşor diuretice

Cymbalaria este o plantă extrem de adaptată mediilor dificile. Se întâlneşte pe ziduri vechi, în fisuri de piatră, pe ruine, pe stânci, în zone urbane umede şi umbrite. Preferă substraturi calcaroase sau pietroase şi umiditate moderată. 

● Mai-septembrie, în perioada de vegetaţie activă şi înflorire.
● Se taie partea aeriană a plantei. Se aleg plante curate, nepoluate.
● Se usucă în strat subţire, la umbră, într-un spaţiu bine aerisit, timp de 5-7 zile.
● Se depozitează în pungi de hârtie, ferite de lumină şi umiditate. 

Cymbalaria este utilizată în principal extern, fiind mai puţin folosită intern (era folosită tradiţional).

● eczeme
● dermatite
● iritaţii cutanate
● răni superficiale
● ulceraţii uşoare
● hemoroizi
● inflamaţii cutanate
● retenţie de apă (tradiţional)
● inflamaţii digesive uşoare (tradiţional)

● Utilizarea internă este limitată, deoarece planta nu este suficient studiată pentru uz intern. 
● NU se recomandă utilizarea internă în sarcina şi alăptare.
● Reacţii alergice: roşeaţă, iritaţie, mâncărime.
● Utilizarea excesivă poate duce la iritaţii cutanate şi uscarea excesivă a pielii