Plante pentru eczemă

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Pelin Negru

Artemisia vulgaris

Pelinul negru, cunoscut și sub numele popular de Iarba Sfântului Ioan sau Pelin comun, este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, întâlnită frecvent în flora spontană din întreaga Europă și în România. Prezintă o tulpină erectă, înaltă între 50–150 cm, de culoare roșcat-închis, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt penat-sectate, verde închis pe partea superioară și argintii pe partea inferioară, datorită stratului de perișori care conferă plantei un aspect distinct. Inflorescențele sunt formate din capitule mici, galben-verzui spre brun-roșiatic, grupate în panicule dense ce apar vara până toamna. Deși adesea confundat cu pelinul clasic (Artemisia absinthium), datorită numelui și mirosului asemănător, Pelinul negru este o specie diferită, cu efecte terapeutice mai blânde și o utilizare tradițională predominant legată de sănătatea femeii și echilibrul sistemului nervos. Este o plantă sacră în multe tradiții europene, asociată cu protecția energetică, visarea lucidă, ritualurile de trecere, și conectare cu intuiția.

Antialergice Antiinflamatoare Antispastice +7

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Răculeț

Polygonum bistorta

Răculețul este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ușor de recunoscut prin rizomul său gros, răsucit ca un șarpe (de unde provin denumirile popularea populara de “iarba șarpelui”) și prin inflorescențele compacte, de culoare roz-pal, sub formă de spic cilindric. Tulpina este erectă, neramificată, înaltă de 30–80 cm. Frunzele bazale sunt mari, ovale-lanceolate, cu pețiol lung, iar cele superioare sunt mai înguste și sesile. Florile sunt mici, roz-deschis sau roz-purpuriu, grupate în spice dense, în partea superioară a tulpinii. Partea cu valoare medicinală maximă este rizomul (radix bistortae), bogat în taninuri.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antimicrobiene +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Slăbănog

Impatiens balfourii

Slăbănogul este o plantă erbacee anuală, originară din Himalaya, introdusă în Europa ca plantă ornamentală, dar răspândită spontan în zone umede, umbroase sau parțial umbrite. Aparține familiei Balsaminaceae și este înrudită cu Impatiens noli-tangere (slăbănogul autohton). Se remarcă prin florile sale delicate, roz-liliachii, cu un pinten curbat în partea posterioară și petale bilobate care amintesc de forma unei orchidee miniaturale. Tulpina este suculentă, translucid-verzuie, ramificată, iar frunzele sunt lanceolate, fine, cu margini slab zimțate. Un aspect spectaculos, specific genului Impatiens, este dehiscența explozivă a capsulelor mature: la cea mai mică atingere, semințele sunt proiectate în aer – de unde și denumirea populară de „balsamină săltăreață”. Planta este apreciată în remedii doar pentru uz extern, similar speciei Impatiens glandulifera, datorită compușilor iritanți.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Plante anuale

Știr

Amaranthus retroflexus

Știrul, cunoscut popular şi sub denumirile de ştir sălbatic sau iarba porcului, este o plantă anuală erbacee din familia Amaranthaceae. Originar din America Centrală şi de Nord, s-a răspândit în întreaga lume, fiind astăzi comun în zonele de câmpie, pe marginea drumurilor şi în grădini. Planta atinge între 30cm şi 1.5 m înălţime, având tulpini erecte, uşor roşiatice. Frunzele sunt ovale, verzi-matasoase, cu nervuri evidente. Inflorescenţele sunt compacte, sub formă de spice dense, verzi sau verzi-rosiatice. Fructele mici conţin seminţe sferice, strălucitoare, de culoare închisă. Deşi este adesea privit ca o buruiană, stirul este o plantă comestibilă şi medicinala valoroasă. În multe culturi tradiţionale (în special India, America de Sud şi Africa), frunzele şi seminţele sunt folosite atât ca aliment, cât şi că remediu terapeutic.

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii

Plantă bienală

Țâța-caprei

Tragopogon pratensis

Tată-caprei este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae, recunoscută ușor în flora spontană prin inflorescențele sale galbene, mari, asemănătoare păpădiei, care se deschid dimineața devreme și se închid până la prânz. După ofilire, florile se transformă într-o sferă de puf argintiu, similară cu „globul” de păpădie, dar mult mai mare și mai aerată. Planta dezvoltă o rădăcină pivotantă groasă, albicioasă, comestibilă, cu gust ușor dulceag, care i-a adus și numele de „sparanghel vegetal” în unele regiuni europene. Frunzele sunt înguste, alungite, glabre, de culoare verde-albăstruie, în formă de sabie, îmbrățișând parțial tulpina. În fitoterapia tradițională, partea cea mai valoroasă este rădăcina, urmată de frunzele tinere și florile.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +6

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Tătăneasă

Symphytum officinale

Tătăneasa este o plantă erbacee perenă din familia Boraginaceae, foarte cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru capacitatea să remarcabilă de a susţine vindecarea ţesuturilor, oaselor şi pielii. De-a lungul istoriei, planta a fost utilizată în special pentru fracturi, contuzii, răni şi inflamaţii, motiv pentru care în multe culturi a primit denumiri care sugerează “refacerea” sau “sudarea” ţesuturilor.Denumirea ştiinţifică provide din grecescul symphyo, care înseamnă “a uni” sau “a suda”, referindu-se la utilizarea tradiţională a plantei pentru accelerarea vindecării fracturilor.Planta atinge o înălţime de 50-120 cm.Tulpina este erectă, robustă, acoperită cu peri aspri.Frunzele sunt mari, lanceolate, aspre la atingere şi dispuse altern pe tulpină.Florile sunt în formă de clopoţel, de culoare violet, roz sau crem, dispuse în inflorescenţe curbe.Rădăcina este groasă, pivotantă, neagră la exterior şi albă în interior, foarte bogată în substanţe active. Rădăcina este partea cea mai utilizată în fitoterapie.

Analgezice Antiinflamatoare Astringente +3

Vezi detalii

Plante anuale

Traista-ciobanului

Capsella bursa-pastoris

Traista-ciobanului face parte din familia Brassicaceae (Cruciferae). Este o plantă erbacee anuală sau bianuala, extrem de răspândită în flora spontană din România şi din întreaga Europă.Rădăcina este pivotantă, subţire şi bine dezvoltată. Tulpina este erecta, simplă sau ramificată în partea superioară, înaltă de 10-50 cm. Frunzele formează la bază o rozetă densă, cu frunze penat-sectate, asemănătoare păpădiei, iar pe tulpină sunt alterne, mai mici şi sesile. Florile sunt mici, albe, grupate în inflorescenţe racemoase. Fructele sunt nişte silicule triunghiulare, plate, în formă de inimă sau de “traistă”, caracteristică ce a inspirat numele popular. Înfloreşte din martie până târziu în toamnă, uneori chiar şi în iernile blânzi.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antiseptice +6

Vezi detalii