Sari la conținut

Plante pentru inflamații cronice

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

19 plante gasite · pagina 1 din 3

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Arbuști

Arborele de căpșuni

Arbutus unedo

Arborele de căpșuni este un arbust sau arbore mic, veșnic verde, aparținând familiei Ericaceae, aceeași familie botanică din care fac parte afinul, merișorul și rododendronul. Planta este originară din regiunea mediteraneană și din zonele vestice ale Europei și este apreciată atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru fructele decorative și comestibile.Arborele poate atinge o înălțime de 3–10 metri, dezvoltând o coroană densă și ramuri robuste. Scoarța este de culoare brun-roșiatică și prezintă exfolieri caracteristice.Frunzele sunt persistente, coriacee, lucioase, de culoare verde închis pe partea superioară și mai deschise pe partea inferioară. Ele au formă eliptică sau lanceolată și margini fin zimțate, asemănătoare frunzelor de dafin.Florile sunt mici, campanulate (în formă de clopoțel), de culoare albă sau alb-rozalie și apar în inflorescențe pendente. Ele sunt foarte asemănătoare cu florile afinului.Un aspect particular al acestei specii este faptul că fructele și florile pot fi prezente simultan pe aceeași plantă, deoarece fructele au nevoie de aproximativ un an pentru a se maturiza.Fructele sunt bace globuloase, cu diametrul de 1–2 cm, acoperite de mici excrescențe granulare. La maturitate, acestea capătă o culoare roșu intens sau portocaliu-roșiatic, fiind asemănătoare unor căpșuni mici, fapt care a dat și numele popular al plantei.Pulpa fructelor este moale, ușor granulată, cu un gust dulce-acrișor.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +3

Plante erbacee

Armurariu

Silybum marianum

Armuariul, cunoscut şi sub numele popular de ciulinul laptelui sau ciulinul Mariei, este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae. Originar din regiunile mediteraneene, este astăzi răspândit în toată Europa, Asia şi America de Nord, fiind cultivat special pentru seminţele sale cu proprietăţi hepatoprotectoare. Planta atinge între 1-2 metrii înălţime, având tulpini robuste, ramificate, frunze mari şi lucioase de un verde intens, cu nervuri albe caracteristice, prevăzute cu spini pe margini. Florile sunt mari, globuloase, de culoare purpurie sau violet, înconjurate de bractei spinoase. Partea cea mai valoroasă este fructul (anchenele, denumite în mod uzual seminţe de armurariu), bogat în substanţe active cu efect protector asupra ficatului.Armurariu este cosiderat cel mai important hepatoprotector natural, utilizat în medicină tradiţională şi fitoterapia modernă. 

Antiinflamatoare Antioxidante Carminative +4

Plantă perenă

Buberic

Scrophularia nodosa

Bubericul, cunoscut şi sub denumirea populară de “iarbă gâlcilor” , este o plantă perenă din familia Scrophulariaceae, utilizată tradiţional în afecţiuni limfatice şi cutanate.Rădăcina este un rizom noduros (de unde şi denumirea “nodosa”), brun-inchis, cu îngroşări caracteristice. Tulpina este erectă, muchiată, galbară şi poate atinge 50-120 cm înălţime. Frunzele sunt opuse, ovate, cu margini dinţate, lung-petiolate. Florile sunt mici, brun-roşcate sau verzui-violacee, grupate în inflorescenţe paniculate. Fructul este o capsulă, cu numeroase seminţe mici.Planta are un miros discret, uşor neplăcut la drobire.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Cicatrizante +2

Plante anuale aromatice

Busuioc

Ocimum basilicum

Busuiocul comun este o plantă anuală aromatică din familia Lamiaceae, cultivată de milenii pentru aroma și proprietățile sale. Are tulpini erbacee, păroase sau netede, înălțimi variabile (20–80 cm) în funcție de soi. Frunzele sunt opuse, ovale până la lanceolate, și inflorescențe formate din spicuri mici cu flori variate ca nuanță — alb, roz, violet. Aroma variază foarte mult între soiuri (chemotipuri): linalool-dominant (busuioc dulce), eugenol-dominant (busuioc gen clove), estragol/methyl chavicol (busuioc thailandez), cineol, etc. Aceste diferențe chimice influențează atât aroma, cât și aplicațiile terapeutice. Busuiocul este folosit atât ca plantă culinară, cât și medicinală; se utilizează părţile aeriene (frunze şi vârfuri înflorite), proaspete sau uscate, iar din ele se extrage şi uleiul esenţial.

Adaptogene Antifungice Antiinflamatoare +9

Arbori

Castan Comestibil

Castanea sativa

Castanul comestibil este un arbore foios de talie mare din familia Fageceae, apreciat atât pentru fructele sale nutritive, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale diferitelor părţi ale plantei. Este originar din regiunile sudice ale Europei şi din Asia Mică, fiind cultivat şi naturalizat în numeroase zone cu climat temperat.Arborele poate atinge înălţimi de 20-35 de metri, având un trunchi gros, cu scoarţa bun-cenuşie, care devine adânc crăpată odată cu înaintarea în vârstă. Coroana este largă şi bogată, oferind o umbră densă.Frunzele sunt simple, lanceolate şi alungite, cu margini zimţate şi lungimi între 10 şi 25 cm. Acestea au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă pe partea inferioară.Florile apar în perioada verii, de obicei în lunile iunie-iulie, fiind dispuse în inflorescenţe cilindrice lungi, denumite amenţi. Plantă este monoică, având flori masculine şi feminine separate, dar pe acelaşi arbore.Fructul este o nucă comestibilă, cunoscută sub numele de castană. Acesta este învelit într-o cupolă spinoasă (numită popular “gheară” sau “bursă”), care conţine de obicei 1-3 seminţe. Fructele sunt bogate în amidon, vitamine şi minerale, fiind considerat un aliment energetic valoros.Din punct de vedere fitoterapeuic, se utilizează în special:● frunzele● scoarţa● fructele (castanele)

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +5

Plante acvatice anuale

Cornaci

Trapa natans

Cornacii, cunoscuţi şi sub denumirea de “castan de apă european” sau “nucă de apă”, sunt o plantă acvatică anuală din familia Lythraceae (în clasificările mai vechi – Trapaceae). Este o specie hidrofită, plutitoare, adaptată mediilor acvatice stagnante sau cu curgere lentă.Tulpina este scufundată în apă, flexibilă, şi poate atinge chiar 3-5m lungime. Frunzele de sub apă sunt fine, penat-divizate, iar cele deasupra apei, plutitoare, sunt dispuse în rozetă, romboidale, zimţate, cu petioli umflaţi (conţin aer pentru a pluti). Florile sunt mici, solitare, albe, apar la suprafaţa apei. Fructul este lemnos, dur, cu coarne ascuţite (de aici denumirea de “cornaci”), şi conţine o sămânţă comestibilă bogată în amidon.Este o specie cu valoare ecologică importantă, aflată în regres în multe regiuni europene. 

Antiinflamatoare Antioxidante Astringente +5

Plante erbacee perene

Creson de apă

Nasturitum officinale

Cresonul de apă, cunoscut şi sub numele de năsturel sau brâncuță este o plantă erbacee perenă, acvatică sau semiacvatică, aparţinând familiei Brassicaceae (familia din care fac parte varza şi muştarul). Este una dintre cele mai vechi plante alimentare şi medicinale cultivate de om, fiind utilizată încă din Antichitate pentru proprietăţile sale tonice şi detoxifiante.Planta are tulpini târâtoare sau plutitoare, care pot atinge 30-90cm lungime. Tulpinile sunt cilindrice, fragile, suculente şi adesea se ramifică abundent, formând colonii dense în apele puţin adânci.Frunzele sunt compuse imparipenate, cu 3-9 foliole rotunjite sau ovale. Foliolele terminale sunt mai mari decât cele laterale. Suprafaţa frunzelor este netedă şi lucioasă, de culoare verde intens.Florile sunt mici, albe, cu 4 petale, dispuse în cruce (caracteristica specifică familiei Brassicaceae). Ele sunt grupate în inflorescenţe terminale numire raceme.Fructul este o silicvă alungită care conţine multe seminţe mici.Are un gust uşor picant şi aromat, asemănător cu cel al ridichilor sau al mustarului, datorită prezenţei comusilor sulfuraţi specifici plantelor crucifere.

Antianemice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Arbuști

Dafin sau Laur

Laurus nobilis

Dafinul (Laurus nobilis), cunoscut popular sub numele de laur, este o planta vesnic verde care, daca este taiata isi mentine dimensiunea unui arbust, dar care altfel poate ajunge la 10-15m inaltime. Este recunoscut prin frunzele sale lucioase, coriacee, eliptice și aromate, de culoare verde intens, care degajă un miros plăcut și caracteristic atunci când sunt zdrobite. Florile sunt mici, gălbui, dispuse în buchete axilare, iar fructele sunt bace mici, negre și lucioase atunci când sunt mature. Florile sunt grupate la baza frunzelor.Este apreciat pentru capacitatea sa de a stimula digestia și a calma durerile reumatice.

Antifungice Antiinflamatoare Antioxidante +3