Plante erbacee perene
Fenicul
Foeniculum vulgare
Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.
