Sari la conținut

Plante pentru cistită

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

23 plante gasite · pagina 2 din 3

Arbori

Mesteacăn Argintiu

Betula pendula

Mesteacănul argintiu, cunoscut și ca mesteacăn alb, este un arbore foios din familia Betulaceae, ușor de recunoscut după scoarța alb-argintie, exfoliantă, și ramurile subțiri, pendente. Poate atinge 20–30 m înălțime și are o coroană aerisită, elegantă. Frunzele sunt triunghiulare, cu margini dințate, de culoare verde-deschis, devenind galbene toamna. Florile sunt unisexuate, grupate în amenți (mâțișori): masculii apar primăvara devreme, iar femelele se dezvoltă ulterior în mici strobili care eliberează semințe aripate. În fitoterapie se folosesc frunzele, scoarța, mugurii și seva, fiecare având profil fitochimic și indicații specifice.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Plante erbacee

Morcov

Daucus carota subsp. sativus

Morcovul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), cultivată în principal pentru rădăcina să tuberizată, alungită, de culoare portocalie intensă datorită conținutului ridicat de betacaroten. Tulpina este erectă, ramificată, şi ajunge la 30-120cm înălţime (în al doilea an). Frunzele sunt verzi, penate, cu aspect fin divizat. Florile subt albe, dispuse în umbrele compuse. Uneori floarea centrală este violacee (caracteristic pentru morcovul sălbatic). Fructele sunt diachene cu peri rigizi.Morcovul sălbatic poate fi confundat cu specii toxice (ex. Cucuta – conium maculatum). Identificarea corectă este esenţială. Rădăcina, seminţele (în special la forma sălbatică) şi rareori patea aeriană, sunt utilizate medicinal.Este una dintre cele mai consumate legume din lume, atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal datorită conținutului de vitamine, minerale și antioxidanți. 

Antianemice Antimicrobiene Antioxidante +15

Plante erbacee perene

Nalba Mare

Althaea officinalis

Nalba mare este o plantă erbacee perenă din familia Malvaceae, cunoscută pentru conținutul său ridicat de mucilagii, care îi conferă proprietăți emoliente și protectoare deosebite. Poate atinge 1–1,5 metri înălțime, având tulpini erecte, acoperite cu peri fini și moi. Frunzele sunt catifelate, în formă de inimă sau eliptice, iar florile, delicate și deschise la culoare (alb, roz pal), apar din iulie până la începutul toamnei. Rădăcina este groasă, alb-gălbuie, cărnoasă — partea cea mai valoroasă în fitoterapie, deși frunzele și florile sunt și ele folosite.

Antiinflamatoare Calmante Decongestionante +5

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6

Plante erbacee

Păpălău

Physalis alkekengi

Păpălăul (Physalis alkekengi) este o plantă perenă erbacee din familia Solanaceae, aceeași familie cu roșia și vinetele. Se remarcă prin fructele sale spectaculoase, închise într-o capsulă roșu-portocalie asemănătoare unui mic lampion de hârtie – de unde și denumirea populară de „lampion chinezesc”. Planta are o tulpină erectă, de 30–60 cm înălțime, ușor ramificată. Frunzele sunt ovale, opuse, cu margini întregi sau slab dințate. Florile sunt albe, solitare, campanulate, apărând vara, din iunie până în august. După polenizare, caliciul floral se mărește treptat, formând un înveliș pergamentos care protejează fructul – o bacă mică, sferică, portocaliu-intens, bogată în pigmenți carotenoizi și vitamina C. Fructele coapte sunt comestibile, însă toate celelalte părți ale plantei (frunze, tulpină, caliciu) sunt toxice în stare crudă, conținând alcaloizi solanici.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +5

Ferigă

Părul lui Venus

Adiantum capillus-veneris

Părul lui Venus este o ferigă delicată din familia Pteridaceae, apreciatata atât ornamental cât şi medicinal, încă din antichitate. Numele său provine din latinescul “capillus Veneris” (care se traduce – “părul zeiţei Venus”), refeire la aspectul fin şi mătăsos al frunzelor şi la peţiolul (parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină) subţire, negru, asemănător firului de păr.Are un rizom scurt, târâtor. Frunzele au 15-40 cm lungime, divizate în numeroase segmente mici, semicirculare, de culoare verde-deschis. Sporangii (organ în formă de săculeţ în care se dezvoltă sporii) sunt situaţi pe marginea segmentelor.

Antiinflamatoare Depurative Diuretice +3

Plantă perenă

Piciorul-caprei / Iarba-caprei

Aegopodium podagraria

Piciorul-caprei, cunoscută şi sub numele de “iarba-caprei” sau “iarba gutei”, este o plantă perenă din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie cu pătrunjelul şi ţelină. Rizomul este târâtor, albicios, foare invaziv şi permite extinderea rapidă în colonii dense. Tulpina este erectă, goală la interior, şi ajunge la 30cm până la 1m înălţime. Frunzele sunt trifoliate (cele bazale au 3 segmente mari), cu margini dinţate şi seamănă superficial cu frunza de ţelina sălbatică. Florile sunt albe, mici, grupate în umbele compuse (tipice familiei Apiaceae). Fructul este o diachenă ovoidă. ! Atenţie la confuzia cu alte Apiaceae sălbatice, unele toxice (ex. Cucuta - mortală). Identificarea corectă este esenţială.

Analgezice Antiinflamatoare Antireumatice +2

Plante erbacee

Sfeclă roșie

Beta vulgaris var. conditiva

Sfecla roșie este o plantă bienală din familia Chenopodiaceae, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de culoare roșu-vișiniu intens, bogată în nutrienți și pigmenți naturali (betacianine). Rădăcina este rotundă sau alungită, cu textură suculentă și gust dulceag. Frunzele sunt mari, verzi, cu nervuri roșiatice, și pot fi și ele consumate. Este apreciată atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal tradițional, datorită conținutului său ridicat de vitamine, minerale și antioxidanți.  În fitoterapie se utilizează rădăcina, frunzele și, mai rar, sucul proaspăt sau extractele concentrate. 

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +13

Plante erbacee perene

Sparanghel sălbatic

Asparagus acutifolius

Sparanghelul sălbatic, cunoscut popular și ca „sparanghel amar”, este o specie perenă din familia Asparagaceae, originară din zonele mediteraneene și adaptată la climatele calde și uscate din regiunea noastră. Se recunoaște prin tulpini subțiri, deseori spinoase, frunze reduse la structuri aciculare rigide, înțepătoare. Tulpinile tinere (lăstari) subțiri, verzui–violacei sunt consumate ca legumă. Are rădăcini groase, rizomatoase, extrem de bogate în saponine. Față de sparanghelul cultivat (Asparagus officinalis), cel sălbatic este mai amar, mai fibros, cu conținut mai mare de compuși activi si mai intens diuretic. În fitoterapie se folosesc în special rădăcinile, dar și lăstarii tineri și părțile aeriene.

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +6