Sari la conținut

Plante pentru convalescență

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

Stări post-afecțiuni și recuperare

Afecțiuni din această categorie

10 plante gasite · pagina 1 din 2

Plantă bienală

Brusture

Arctium lappa

Brusturele mare este o plantă bienală din familia Asteraceae, cunoscută pentru cele două cicluri de viață: primul an produce o rozetă de frunze mari și o rădăcină tuberizată, al doilea an ridică o tulpină înaltă cu flori purpurii și căpșune (bășici) învelite în bractee lipicioase. Rădăcina este groasă, fibroasă, albicioasă la secțiune și este partea cel mai frecvent utilizată în fitoterapie. Frunzele sunt mari, ovale până la rotunjite; florile apar vara — iulie-august — în capitate tipice familiei. Este recunoscut ușor în natură prin frunzele mari (până la 40 cm) și „măciucile” florale care se prind de textile/ blană.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antimicrobiene +9

Arbori

Castan Comestibil

Castanea sativa

Castanul comestibil este un arbore foios de talie mare din familia Fageceae, apreciat atât pentru fructele sale nutritive, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale diferitelor părţi ale plantei. Este originar din regiunile sudice ale Europei şi din Asia Mică, fiind cultivat şi naturalizat în numeroase zone cu climat temperat.Arborele poate atinge înălţimi de 20-35 de metri, având un trunchi gros, cu scoarţa bun-cenuşie, care devine adânc crăpată odată cu înaintarea în vârstă. Coroana este largă şi bogată, oferind o umbră densă.Frunzele sunt simple, lanceolate şi alungite, cu margini zimţate şi lungimi între 10 şi 25 cm. Acestea au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă pe partea inferioară.Florile apar în perioada verii, de obicei în lunile iunie-iulie, fiind dispuse în inflorescenţe cilindrice lungi, denumite amenţi. Plantă este monoică, având flori masculine şi feminine separate, dar pe acelaşi arbore.Fructul este o nucă comestibilă, cunoscută sub numele de castană. Acesta este învelit într-o cupolă spinoasă (numită popular “gheară” sau “bursă”), care conţine de obicei 1-3 seminţe. Fructele sunt bogate în amidon, vitamine şi minerale, fiind considerat un aliment energetic valoros.Din punct de vedere fitoterapeuic, se utilizează în special:● frunzele● scoarţa● fructele (castanele)

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +5

Plante acvatice anuale

Cornaci

Trapa natans

Cornacii, cunoscuţi şi sub denumirea de “castan de apă european” sau “nucă de apă”, sunt o plantă acvatică anuală din familia Lythraceae (în clasificările mai vechi – Trapaceae). Este o specie hidrofită, plutitoare, adaptată mediilor acvatice stagnante sau cu curgere lentă.Tulpina este scufundată în apă, flexibilă, şi poate atinge chiar 3-5m lungime. Frunzele de sub apă sunt fine, penat-divizate, iar cele deasupra apei, plutitoare, sunt dispuse în rozetă, romboidale, zimţate, cu petioli umflaţi (conţin aer pentru a pluti). Florile sunt mici, solitare, albe, apar la suprafaţa apei. Fructul este lemnos, dur, cu coarne ascuţite (de aici denumirea de “cornaci”), şi conţine o sămânţă comestibilă bogată în amidon.Este o specie cu valoare ecologică importantă, aflată în regres în multe regiuni europene. 

Antiinflamatoare Antioxidante Astringente +5

Plante erbacee perene

Gura Lupului / Dumbravnic

Melittis melissophyllum

Gura-lupului, cunoscută popular şi sub numele de dumbravnic, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae (familia mentei), apreciată în fitoterapia europeană tradiţională pentru efectele sale calmante şi digestive. Este considerată o plantă de echilibrare emoţională, potrivită persoanelor sensibile sau hiperreactive. În general atinge 30-60cm înălţime, având o tulpină dreaptă, slab ramificata. Frunzele sunt mari, moi, uşor pubescente, cu margini slab crenelate şi un parfum delicat, asemănător roiniţei (Melissa officinalis), dar mai subtil, de unde şi denumirea de “iarbă lămâioasă”. Florile sunt deosebit de ornamentale – mari, labiiforme, alb-crem sau roz-pal, adesea cu pete purpurii pe buza inferioară. Înflorirea are loc la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Plantă este considerată relativ rară în unele regiuni şi poate apărea în flora protejată local. Recoltarea responsabilă este esenţială.

Antiinflamatoare Antiseptice Antispastice +11

Plante anuale

Limba-Mielului

Borago officinalis

Limba-mielului, cunoscută şi sub denumirile populare de “iarbă curajului” sau “borage” în literatura anglo-saxonă, este o plantă anuală din familia Boraginaceae, apreciată de secole atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru valoarea sa culinară. Originară din regiunea mediteraneană, s-a răspândit rapid în Europa şi în alte zone temperate ale globului, unde este cultivată sau creşte spontan.Planta poate atinge 30-80cm înălţime, având o tulpină erectă, ramificată, acoperită cu peri rigizi, care îi conferă un aspect uşor aspru la atingere. Frunzele sunt mari, ovale până la lanceolate, cu margini uşor ondulate şi o textură păroasă. Numele popular provine tocmai de la forma şi textura frunzelor, care amintesc de limba unui miel.Florile sunt elementul ce mai uşor de recunoscut: în formă de stea, de un albastru intens, uneori roz la începutul dezvoltării, devenind albastre pe măsură ce se maturizează. Acestea sunt bogate în nectar şi reprezintă o sursă importantă de hrană pentru polenizatori, în special pentru albine.

Adaptogene Antiinflamatoare Calmante +7

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Plante erbacee

Sfeclă roșie

Beta vulgaris var. conditiva

Sfecla roșie este o plantă bienală din familia Chenopodiaceae, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de culoare roșu-vișiniu intens, bogată în nutrienți și pigmenți naturali (betacianine). Rădăcina este rotundă sau alungită, cu textură suculentă și gust dulceag. Frunzele sunt mari, verzi, cu nervuri roșiatice, și pot fi și ele consumate. Este apreciată atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal tradițional, datorită conținutului său ridicat de vitamine, minerale și antioxidanți.  În fitoterapie se utilizează rădăcina, frunzele și, mai rar, sucul proaspăt sau extractele concentrate. 

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +13

Plante anuale

Țintaură

Centaurium erythraea / Erythraea centaurium

Țintaura este o plantă erbacee anuală sau bienala din familia Gentinaceae, cunoscută pentru gustul sau intens amar şi pentru utilizarea să tradiţională în fitoterapia europeană, în special pentru afecţiuni digestive şi hepatobiliare.Planta are o înălţime cuprinsă între 10 – 40 cm, cu o tulpină subţire, dreaptă şi ramificată în partea superioară. La baza plantei se formează o rozetă de frunze ovale sau eliptice, dispuse aproape de sol.Frunzele sunt opuse, simple, cu margini întregi şi fără peţiol. Ele au o culoare verde deschis şi o textură relativ fină.Florile sunt mici dar foarte vizibile, având o culoare roz intens sau roz-violet. Acestea sunt dispuse în inflorescenţe de tip corimb şi au o formă stelata, cu cinci petale. Florile se deschid de obicei în zilele însorite şi se închid seară sau pe vreme înnorată.Fructul este o capsulă mică, care conţine seminţe foarte fine.Partea utilizată în scop medicinal este partea aeriană a plantei, recoltata în perioada de înflorire. Este una dintre cele mai importante plante amar-tonice utilizate în fitoterapie. 

Antiinflamatoare Antimicrobiene Colagoge +6

Plante erbacee perene

Urzică

Urtica dioica

Urzica este o plantă erbacee perenă, înaltă de 50–150 cm, cu frunze verzi-opuse, dințate pe margini, acoperite de peri urticanți care eliberează substanțe iritante la atingere. Are flori mici, verzi, dispuse în inflorescențe. Rizomii săi subterani asigură o regenerare rapidă, ceea ce o face o plantă viguroasă și răspândită. Urzica este folosită atât ca plantă medicinală, cât și ca aliment, fiind apreciată din Antichitate pentru valoarea sa nutritivă și terapeutică. In popor, mai este recunoscută ca urzică mare, urzică vie, urzică de grădină.

Antialergice Antianemice Antiinflamatoare +6