Sari la conținut

Plante pentru dischinezie biliară

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

20 plante gasite · pagina 1 din 3

Plantă bienală

Angelică

Angelica archangelica

Angelica este o plantă bienală impunătoare, cu o prezență aproape regală. Poate atinge 1,5–2,5 metri înălțime, având tulpini groase, verzi-lucioase, și frunze mari, tripenate, cu margini ușor dințate. Inflorescențele sale sunt globulare, alcătuite din umbrele cu mici flori galben-verzui, care apar vara. Rădăcina este groasă, aromată, cu o culoare bej-maronie, și este partea medicinală principală, alături de semințe. Întreaga plantă emană un parfum cald, balsamic, ușor picant — un indiciu al conținutului bogat în uleiuri esențiale. Traditional, era considerată o plantă magică, oferită omenilor de Arhanghelul Rafael pentru protecție psiho-emoțională, curățări energetice, stimularea vitalității și clarității, și vindecare.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +10

Plante erbacee perene

Anghinare

Cynara scolymus

Anghinarea este o plantă perenă din familia Asteraceae, cultivată atât că legumă, cât şi plantă medicinală valoaroasa pentru sistemul hepatobiliar.Are o rădăcină pivotantă, profundă şi bine dezvoltată. Tulpina este erectă, robustă, şi atinge 1-1.5 metri înălţime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, verde-cenuşii pe faţa superioară, albicioase şi pubescente pe faţa interioară, cu un gust amar. Inflorescenţa este un capitul mare, cărnos (partea comestibilă), cu bractee groase; florile sunt tubuloase, violet-albastrui. Durata de viaţă a plantei este de 3-4 ani, în cultură.În scop medicinal se folosesc în principal frunzele, bogate în principii amare şi compuşi fenolici.

Antioxidante Colagoge Coleretice +4

Plante erbacee

Armurariu

Silybum marianum

Armuariul, cunoscut şi sub numele popular de ciulinul laptelui sau ciulinul Mariei, este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae. Originar din regiunile mediteraneene, este astăzi răspândit în toată Europa, Asia şi America de Nord, fiind cultivat special pentru seminţele sale cu proprietăţi hepatoprotectoare. Planta atinge între 1-2 metrii înălţime, având tulpini robuste, ramificate, frunze mari şi lucioase de un verde intens, cu nervuri albe caracteristice, prevăzute cu spini pe margini. Florile sunt mari, globuloase, de culoare purpurie sau violet, înconjurate de bractei spinoase. Partea cea mai valoroasă este fructul (anchenele, denumite în mod uzual seminţe de armurariu), bogat în substanţe active cu efect protector asupra ficatului.Armurariu este cosiderat cel mai important hepatoprotector natural, utilizat în medicină tradiţională şi fitoterapia modernă. 

Antiinflamatoare Antioxidante Carminative +4

Plantă bienală

Brusture

Arctium lappa

Brusturele mare este o plantă bienală din familia Asteraceae, cunoscută pentru cele două cicluri de viață: primul an produce o rozetă de frunze mari și o rădăcină tuberizată, al doilea an ridică o tulpină înaltă cu flori purpurii și căpșune (bășici) învelite în bractee lipicioase. Rădăcina este groasă, fibroasă, albicioasă la secțiune și este partea cel mai frecvent utilizată în fitoterapie. Frunzele sunt mari, ovale până la rotunjite; florile apar vara — iulie-august — în capitate tipice familiei. Este recunoscut ușor în natură prin frunzele mari (până la 40 cm) și „măciucile” florale care se prind de textile/ blană.

Antibacteriene Antiinflamatoare Antimicrobiene +9

Arbuști

Capere

Capparis spinosa

Caperele sunt mugurii florali ai unui arbust peren, spinos, din familia Capparaceae, adaptat excelent la condiţii aride şi soluri pietroase, care poate ajunge până la o înălţime de 3 metrii. Tulpina sa este lemnoasă la bază, foarte ramificată şi uneori cu spini la noduli. Frunzele sunt alterne, rotunjite, cărnoase, de culoare verde intens. Florile sunt mari, albe sau alb-rozalii, cu numeroase stamine violacee foarte vizibile. Fructul este o bacă alungită, cărnoasă, ce conţine numeroase seminţe. Mugurii florali nedeschişi sunt recoltaţi şi conservaţi (de regulă în saramură sau oţet), reprezentând produsul culinar cunoscut sub numele de “capere”.

Antiinflamatoare Antioxidante Coleretice +5

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Plante erbacee perene

Cicoare

Cichorium intybus

Cicoarea este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, larg răspândită în flora spontană din Europa, Asia şi America de Nord. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale şi alimentare, utilizată de secole atât în fitoterapie, cât şi ca substitut de cafea.Planta are un aspect robust şi rustic, fiind uşor de recunoscut datorită florilor sale albastru intens, care se deschid dimineaţa şi se închid spre după-amiaza.Tulpina este erectă, rigidă, ramificată în partea superioară şi poate ajunge la 30-120 cm înălţime.Frunzele bazale sunt mari, lanceolate, asemănătoare cu cele de păpădie, pe când cele superioare sunt mai mici şi sesile.Florile sunt de culoare albastru-azuriu, rareori albe sau roz, dispuse în capitule.Rădăcina este pivotantă, groasă, brună la exterior şi albicioasă în interior.Planta conţine un suc lăptos (latex), caracteristic familiei.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +8

Plante erbacee perene

Coada Şoricelului

Achillea millefolium

Coada şoricelului este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, una dintre cele mai vechi şi preţuite plante medicinale din lume. Numele său provine de la eroul mitologic Ahile, despre care se spune că folosea planta pentru a vindeca rănile soldaţilor săi. Are tulpini subţiri, drepte, înalte de 20-80cm, acoperite cu peri fini. Frunzele sunt adânc divizate, asemănătoare unei dantele fine – de aici şi denumirea “millefolium” (cu o mie de frunze). Florile, albe sau uşor rozalii, sunt grupate în inflorescenţe bogate, care emana un miros amar-aromatic distinct. Este o specie comună, dar cu virtuţi excepţionale, fiind considerată o plantă panaceu pentru femei, ficat şi circulaţie.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antiseptice +13

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6