Plante pentru hipertensiune arterială

Plante erbacee perene

Fenicul

Foeniculum vulgare

Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.

Antibacteriene Antimicrobiene Antiseptice +6

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Gura Lupului / Dumbravnic

Melittis melissophyllum

Gura-lupului, cunoscută popular şi sub numele de dumbravnic, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae (familia mentei), apreciată în fitoterapia europeană tradiţională pentru efectele sale calmante şi digestive. Este considerată o plantă de echilibrare emoţională, potrivită persoanelor sensibile sau hiperreactive. În general atinge 30-60cm înălţime, având o tulpină dreaptă, slab ramificata. Frunzele sunt mari, moi, uşor pubescente, cu margini slab crenelate şi un parfum delicat, asemănător roiniţei (Melissa officinalis), dar mai subtil, de unde şi denumirea de “iarbă lămâioasă”. Florile sunt deosebit de ornamentale – mari, labiiforme, alb-crem sau roz-pal, adesea cu pete purpurii pe buza inferioară. Înflorirea are loc la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Plantă este considerată relativ rară în unele regiuni şi poate apărea în flora protejată local. Recoltarea responsabilă este esenţială.

Antiinflamatoare Antiseptice Antispastice +11

Vezi detalii

Arbori

Lămâie

Citrus limon

Lămâiul este un arbore fructifer veșnic verde, din familia Rutaceae, care poate ajunge la 3–6 metri înălțime. Are frunze lucioase, de culoare verde închis, și flori albe, intens parfumate. Fructele, lămâile, sunt galbene, ovale, cu coajă groasă și aromată, bogate în uleiuri esențiale. Pulpa suculentă are gust acru datorită conținutului ridicat de acid citric. Originar din Asia de Sud-Est, lămâiul este astăzi cultivat pe scară largă în regiunile mediteraneene și subtropicale. 

Alcalinizant Antibacteriene Antiseptice +7

Vezi detalii

Promovat

Plante medicinale spontane

Leurdă

Allium ursinum

Leurda (Allium ursinum), cunoscută popular și ca usturoi sălbatic, este o plantă erbacee perenă din familia Alliaceae. Este apreciată pentru aroma sa puternică, asemănătoare cu cea a usturoiului obișnuit. Planta are frunze late, lanceolate, lucioase, de culoare verde intens, iar florile sale sunt albe, mici, grupate în inflorescențe umbeliforme ce apar în vârful unei tulpini drepte. Leurda formează adesea covoare dense în pădurile umede și umbroase. Denumirea se datoreaza preferintei ursilor pentru aceasta. 

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +2

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee perene

Măcriș

Rumex acetosa

Măcrișul (Rumex acetosa), cunoscut și sub denumirea populară de măcriș de câmp sau dragavei, este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ce poate ajunge până la 50-100 cm înălțime. Planta are o tulpină erectă și ramificată, iar frunzele sale sunt mari, lanceolate, ușor săgețate la bază, de culoare verde intens și cu gust acrișor caracteristic datorat conținutului bogat în acid oxalic. Florile sunt mici, verzui sau roșiatice, grupate în inflorescențe lungi și subțiri. Este o planta perena, cu radacina groasa, dura si carnoasa. 

Antiinflamatoare Antioxidante Diuretice +3

Vezi detalii

Plante erbacee

Morcov

Daucus carota subsp. sativus

Morcovul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), cultivată în principal pentru rădăcina să tuberizată, alungită, de culoare portocalie intensă datorită conținutului ridicat de betacaroten. Tulpina este erectă, ramificată, şi ajunge la 30-120cm înălţime (în al doilea an). Frunzele sunt verzi, penate, cu aspect fin divizat. Florile subt albe, dispuse în umbrele compuse. Uneori floarea centrală este violacee (caracteristic pentru morcovul sălbatic). Fructele sunt diachene cu peri rigizi.Morcovul sălbatic poate fi confundat cu specii toxice (ex. Cucuta – conium maculatum). Identificarea corectă este esenţială. Rădăcina, seminţele (în special la forma sălbatică) şi rareori patea aeriană, sunt utilizate medicinal.Este una dintre cele mai consumate legume din lume, atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal datorită conținutului de vitamine, minerale și antioxidanți. 

Antianemice Antimicrobiene Antioxidante +15

Vezi detalii

Plante anuale

Negrilică

Nigella sativa

Negrilica, cunoscută şi sub denumirile populare de chimen negru, black seed sau „semințele binecuvântării”, provine din Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Planta face parte din familia Ranunculaceae și atinge 20–40 cm înălțime, având frunze fine și flori delicate, albastre sau albe. Semințele, de culoare neagră intensă și cu formă triunghiulară, au fost utilizate de peste 2000 de ani în medicina tradițională egipteană, greacă și islamică. În textele sacre islamice, profetul Mahomed o numea „remediul pentru toate bolile, cu excepția morții”. Aromă este ușor amară, picantă și aromată, fiind folosite atât ca medicament, cât și ca și condiment.

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Arbuști

Păducel

Crataegus monogyna

Păducelul, cunoscut și sub denumirile populare de gherghin, mărăcine sau paduros, este un arbust sau arbore mic din familia Rosaceae, cu o longevitate remarcabilă și o simbolistică profund legată de inimă și protecție. Poate atinge 3–8 metri înălțime, având ramuri spinoase, frunze adânc lobate, de un verde intens, și flori albe, parfumate, dispuse în ciorchini (corimbe). Fructele sunt mici, sferice sau ovoidale, de culoare roșie intensă. Din punct de vedere fitoterapeutic, păducelul este considerat una dintre cele mai importante plante cardiotonice din flora europeană, cu utilizare sigură și bine documentată. Se folosesc florile, frunzele și fructele, fiecare având o concentrație diferită de principii active.

Antiaritmice Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6

Vezi detalii