Sari la conținut

Plante pentru hipertensiune arterială

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

33 plante gasite · pagina 3 din 4

Arbuști

Rozmarin

Rosmarinus officinalis

Rozmarinul este un arbust peren, veşnic verde, originar din zona mediteraneană, cunoscut şi utilizat încă din Antichitate atât ca plantă medicinală, cât şi ca simbol sacru, ars în temple şi folosit în ritualuri, fiind asociat cu purificarea şi protecţia spirituală. Frunzele sale sunt înguste, liniare, verzi-inchis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară, cu un aspect asemănător acelor de pin. Florile, de culoare albăstruie sau violet, apar primăvară şi vara. 

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +5

Arbori

Scorţişoara Ceylon

Cinammomum verum

Scorţişoară de Ceylon, originară din Sri Lanka şi Sudul Indiei, este considerată “adevărata scorţişoară” şi este recunoscută pentru aroma să fină, dulce şi deliacta. Este obţinuta prin uscarea scoarţei interioare a arborelui Cinnamomum zeylanicum. Scoarţă are o textură subţire, fragilă şi se rulează în bastonaşe subţiri, de culoare deschisă spre bej-maron. În gastronomie este apreciată ca fiind de alitate superioada Scorţişoarei chinezeşti, iar în fitoterapie este preferata pentru siguranţă şi complexitatea compuşilor săi bioactivi.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +4

Arbori

Scorţişoara chinezească

Cinnamomum cassia

Scorţişoara clasică este originară din China şi Indonezia, fiind cea mai răspândită pe piaţa internaţională, datorită costului redus. Cinnamomum cassia este o specie de arbore aromatic, aparţinând famiiei Lauraceae. Din coajă ramurilor sale tinere se obţine scoarţă de scorţişoară.  Are o aromă puternică, intensă, uşor picantă şi o scoarţă mai groasă, dură, de culoare brun-roşcată. Spre deosebire de scortioasa de Ceylon (Cinamomum verum), Casia conţine niveluri mult mai mari de cumarina, o substanţă cu potenţial toxic hepatic, ceea ce o face mai puţin potrivită pentru consum zilnic în cantităţi mari.

Antifungice Antimicrobiene Antispastice +2

Plante erbacee

Sfeclă roșie

Beta vulgaris var. conditiva

Sfecla roșie este o plantă bienală din familia Chenopodiaceae, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de culoare roșu-vișiniu intens, bogată în nutrienți și pigmenți naturali (betacianine). Rădăcina este rotundă sau alungită, cu textură suculentă și gust dulceag. Frunzele sunt mari, verzi, cu nervuri roșiatice, și pot fi și ele consumate. Este apreciată atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal tradițional, datorită conținutului său ridicat de vitamine, minerale și antioxidanți.  În fitoterapie se utilizează rădăcina, frunzele și, mai rar, sucul proaspăt sau extractele concentrate. 

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +13

Plante anuale

Șofrănel

Carthamus tinctorius

Șofrănelul sau Şofrănaşul este o plantă anuală din familia Asteraceae, cultivată de peste 4.000 de ani pentru coloranţii naturali din flori şi pentru uleiul extras din seminţe. Este adesea confundat cu şofranul, însă sunt specii diferite. Planta are o rezistenţă crescută la secetă şi este cultivată extensiv în zonele aride şi semi-aride. Creşte până la 60cm. Are o tulpină erectă, ramificată. Frunzele sunt lanceolate, alungite, spinoase şi dinţate. Florile sunt galben-portocalii sau roşu intens, tubuloase, grupate în capitule globuloase. Frunctele (achenele) sunt alb-gălbui, bogate în ulei (30-40%). Înfloreşte în perioada iulie-septembrie.Partea utilizată medicinal diferă în funcţie de scop: florile sau seminţele.

Antiinflamatoare Antioxidante Cardioprotectoare +5

Plante erbacee perene

Sparanghel

Asparagus officinalis

Sparanghelul este o plantă perenă din familia Asparagaceae, cunoscută atât ca aliment rafinat, cât și ca remediu medicinal cu tradiție. Planta dezvoltă rădăcini tuberizate, viguroase, ce conțin rezerve nutritive, din care pornesc primăvara lăstari carnosi — partea comestibilă și terapeutică. Pe măsură ce cresc, lăstarii se transformă în tulpini înalte, până la 1–1,5 metri, cu ramificații fine, asemănătoare frunzelor, numite cladodii. Florile sunt mici, galben-verzui, urmate de bace roșii toxice, ce conțin semințe negre. Sparanghelul este cunoscut din antichitate pentru proprietățile sale diuretice și detoxifiante, fiind menționat încă din scrierile egiptene, romane și grecești.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Plante erbacee perene

Sparanghel sălbatic

Asparagus acutifolius

Sparanghelul sălbatic, cunoscut popular și ca „sparanghel amar”, este o specie perenă din familia Asparagaceae, originară din zonele mediteraneene și adaptată la climatele calde și uscate din regiunea noastră. Se recunoaște prin tulpini subțiri, deseori spinoase, frunze reduse la structuri aciculare rigide, înțepătoare. Tulpinile tinere (lăstari) subțiri, verzui–violacei sunt consumate ca legumă. Are rădăcini groase, rizomatoase, extrem de bogate în saponine. Față de sparanghelul cultivat (Asparagus officinalis), cel sălbatic este mai amar, mai fibros, cu conținut mai mare de compuși activi si mai intens diuretic. În fitoterapie se folosesc în special rădăcinile, dar și lăstarii tineri și părțile aeriene.

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +6

Plante erbacee perene

Talpa Gâștei

Leonurus cardiaca

Talpă Gâștei este o plantă erbacee perenă din familia Laminaceae, cunoscută tradiţional ca remediu pentru afecţiuni cardiace uşoare şi tulburări emoţionale. Denumirea latină cardiaca indică utilizarea sa istorică în susţinerea funcţiei inimii.Are o tulpină erectă, rigidă, cu o secţiune pătrată, ramificată, de 50-150 cm înălţime. Frunzele sunt palmat-sectate, profund lobate şi cu aspect zimţat, verde întunecat pe partea superioară şi cenuşii pe dedesupt. Florile sunt roz-pal până la roz-violet, dispuse în verticile dense, şi înfloresc între iunie – septembrie. Are un miros slab aromat şi gust amar.Este frecvent întâlnită în flora spontană din România.

Antispastice Anxiolitice Cardiotonice +3
Tei Promovat

Arbori

Tei

Tilia cordata

Teiul (Tilia cordata), cunoscut și sub denumirea populară de tei pucios sau tei cu frunză mică, este un arbore foios din familia Malvaceae, ce poate atinge înălțimi de până la 30-35 metri. Este apreciat pentru coroana sa amplă și umbroasă. Frunzele sale sunt mici, în formă de inimă, de culoare verde intens, iar florile, dispuse în mici buchețele, sunt parfumate, gălbui și atrag numeroase insecte polenizatoare, în special albinele.Datorită compoziției sale, teiul este utilizat frecvent pentru efectele sale liniștitoare asupra sistemului nervos și respirator.

Antiinflamatoare Antiseptice Calmante +7