Sari la conținut

Plante pentru sindrom premenstrual

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

14 plante gasite · pagina 1 din 2

Plante erbacee perene

Cătușnică / Iarba-mâței

Nepeta cataria

Cătuşnica, sau iarba-mâței, face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă erbacee perenă, aromatică, cunoscută mai ales pentru efectul său asupra pisicilor, dar cu tradiţie solidă şi în fitoterapia umană.Are o tulpină erectă, ramificata, păroasă, şi atinge 50-100cm înălţime. Frunzele sunt opuse, cordiform-ovate, dinţatei moi, acoperite de peri fini, de culoare verde-gri. Florile sunt mici, albicioase sau violacee, dispuse în verticile. Mirosul este aromatic, uşor mentolat-citric, datorită uleiului volatil.Partea aeriană înflorită este cea utilizată medicinal.

Antipiretice Antispastice Carminative +5

Plante erbacee perene

Coada Şoricelului

Achillea millefolium

Coada şoricelului este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, una dintre cele mai vechi şi preţuite plante medicinale din lume. Numele său provine de la eroul mitologic Ahile, despre care se spune că folosea planta pentru a vindeca rănile soldaţilor săi. Are tulpini subţiri, drepte, înalte de 20-80cm, acoperite cu peri fini. Frunzele sunt adânc divizate, asemănătoare unei dantele fine – de aici şi denumirea “millefolium” (cu o mie de frunze). Florile, albe sau uşor rozalii, sunt grupate în inflorescenţe bogate, care emana un miros amar-aromatic distinct. Este o specie comună, dar cu virtuţi excepţionale, fiind considerată o plantă panaceu pentru femei, ficat şi circulaţie.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antiseptice +13

Plante erbacee

Crețișoară

Alchemilla vulgaris

Crețișoara este o plantă erbacee perenă din familia Rosaceae, cunoscută în fitoterapie drept una dintre cele mai valoroase plante pentru sănătatea sistemului reproducător feminin. Este o plantă discretă, dar rafinată, cu frunze rotunjite, palmato-lobate, acoperite cu peri fini ce colectează picături de rouă — fenomen care i-a inspirat numele botanic Alchemilla, plantele fiind folosite de alchimiști în Evul Mediu în ritualuri de purificare. Tulpinile sunt subțiri, de 30–50 cm, iar florile, mici și galben-verzui, apar în ciorchini discreți în lunile de vară. Frunzele în formă de evantai prezintă o dungă fină de ceară care face ca picăturile de apă să stea perfect sferice pe suprafață — un aspect ce a legat simbolic planta de puritate și regenerare.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antispastice +4

Plante erbacee perene

Fenicul

Foeniculum vulgare

Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.

Antibacteriene Antimicrobiene Antiseptice +6

Plante erbacee perene

Gura Lupului / Dumbravnic

Melittis melissophyllum

Gura-lupului, cunoscută popular şi sub numele de dumbravnic, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae (familia mentei), apreciată în fitoterapia europeană tradiţională pentru efectele sale calmante şi digestive. Este considerată o plantă de echilibrare emoţională, potrivită persoanelor sensibile sau hiperreactive. În general atinge 30-60cm înălţime, având o tulpină dreaptă, slab ramificata. Frunzele sunt mari, moi, uşor pubescente, cu margini slab crenelate şi un parfum delicat, asemănător roiniţei (Melissa officinalis), dar mai subtil, de unde şi denumirea de “iarbă lămâioasă”. Florile sunt deosebit de ornamentale – mari, labiiforme, alb-crem sau roz-pal, adesea cu pete purpurii pe buza inferioară. Înflorirea are loc la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Plantă este considerată relativ rară în unele regiuni şi poate apărea în flora protejată local. Recoltarea responsabilă este esenţială.

Antiinflamatoare Antiseptice Antispastice +11

Plante erbacee perene

Lavanda

Lavandula angustifolia

Lavanda, cunoscută şi sub denumirea de levănţică sau aurul mov al câmpurilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae. Originară din zona mediteraneană, lavanda este astăzi cultivată pe scară largă în Europa, dar şi pe alte continente, fiind apreciată pentru frumuseţea şi parfumul ei, cât şi pentru proprietăţile terapeutice. Planta formează tufe compacte, de 30-80cm înălţime, cu frunze înguste, liniare si lanceolate, verzi-argintii şi flori mici, tubulare, de culoare mov-violet, dispuse în spice dense şi parfumate. Aroma să caracteristică, dulce şi florala, este inconfundabilă şi extrem de apreciată în parfumerie, gastronomie şi fitoterapie.

Antidepresive Antiinflamatoare Antioxidante +8

Plante anuale

Limba-Mielului

Borago officinalis

Limba-mielului, cunoscută şi sub denumirile populare de “iarbă curajului” sau “borage” în literatura anglo-saxonă, este o plantă anuală din familia Boraginaceae, apreciată de secole atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru valoarea sa culinară. Originară din regiunea mediteraneană, s-a răspândit rapid în Europa şi în alte zone temperate ale globului, unde este cultivată sau creşte spontan.Planta poate atinge 30-80cm înălţime, având o tulpină erectă, ramificată, acoperită cu peri rigizi, care îi conferă un aspect uşor aspru la atingere. Frunzele sunt mari, ovale până la lanceolate, cu margini uşor ondulate şi o textură păroasă. Numele popular provine tocmai de la forma şi textura frunzelor, care amintesc de limba unui miel.Florile sunt elementul ce mai uşor de recunoscut: în formă de stea, de un albastru intens, uneori roz la începutul dezvoltării, devenind albastre pe măsură ce se maturizează. Acestea sunt bogate în nectar şi reprezintă o sursă importantă de hrană pentru polenizatori, în special pentru albine.

Adaptogene Antiinflamatoare Calmante +7

Plante anuale

Mărar

Antheum graveolens

Mărarul este o plantă anuală aromatică din familia Apiaceae, cunoscută atât ca aliment, cât și ca remediu terapeutic. Poate ajunge la 30–120 cm înălțime, are tulpina subțire și erectă, frunze filiforme, de un verde-albăstrui, și inflorescențe umbelate, formate din numeroase flori mici, galbene. Fructele (numite popular semințe) sunt cele mai valoroase în fitoterapie datorită concentrației ridicate de uleiuri volatile. Întreaga plantă este parfumată, cu o aromă specifică, proaspătă și intensă, datorată compușilor aromatici prezenți, mai ales în semințe.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antiseptice +5

Arbuști

Mielărea

Vitex agnus-castus

Mielărea este un arbust aromatic, originar din regiunile mediteraneene și Asia de Vest, aparținând familiei Lamiaceae. Poate atinge 2–5 metri înălțime, având tulpini subțiri, lemnoase și ramificate, cu frunze compuse, palmat-lobate, asemănătoare celor de cânepă, de culoare verde-cenușiu pe partea inferioară. Florile, delicate și parfumate, de culoare liliachie sau albastru-violet, apar vara (iunie–august), grupate în inflorescențe lungi și elegante. Fructele sunt mici, negre-violete, sferice, asemănătoare boabelor de piper — de aici și denumirea populară de „piperul călugărilor”. În trecut, planta era utilizată în mănăstiri pentru temperarea instinctelor sexuale, dar în fitoterapia modernă este considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru reglarea sistemului endocrin feminin și echilibrarea ciclului menstrual.

Antiandrogenice Antiinflamatoare Antispastice +5