Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Vezi detalii

Plante suculente perene

Aloe Vera

Aloe Barbadensis

Aloe vera, este o plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, unul dintre cele mai utilizate remedii naturale din lume. Deși există peste 400 de specii de aloe, Aloe vera este cea mai populară datorită utilizării sale în dermatologie, cosmetologie și fitoterapie. Planta formează rozete compacte de frunze groase, triunghiulare, verde deschis, acoperite cu un strat ceros protector și marcate cu mici dințisori pe margini. Gelul transparent din interior este bogat în polizaharide și enzime, iar stratul intermediar galben (latexul) conține antrachinone cu efect laxativ.Aloe vera este mai blândă decât Aloe Arborescens, având o concentrație mai mică de compuși activi, dar rămâne extraordinară pentru piele și digestie.

Analgezice Antibacteriene Antibiotice +14

Vezi detalii

Plante erbacee

Ambrozia

Ambrosia artemisiifolia

Ambrozia, cunoscută şi sub numele de iarba pârloagelor sau iarbă de paragină, este o plantă erbacee anuală din familia Astraceae, originară din America de Nord şi naturalizată în Europa, inclusiv în România. Este o plantă adesea cunoscută mai mult pentru efectele ei alergene (polenul ei este unul dintre cei mai puternici alergeni atmosferici, fiind principala cauză a rinitei alergice de toamnă), dar care are şi unele utilizări tradintionale interesante în fitoterapie. Tulpina este erectă, ramificată, acoperită cu peri aspri, putând atinge între 20-150cm înălţime. Frunzele sunt penat-sectate, verzi-intense pe faţă şi mai palide pe dos, cu o textură uşor catifelată. Florile sunt unisexuate, grupate în inflorescenţe discincte – cele masculine formează spice galben verzuri la vârfurile ramurilor, iar cele feminine sunt situate la baza frunzelor. 

Antianemice Antibacteriene Antifungice +7

Vezi detalii

Plante anuale

Anason

Pimpinella anisum

Anasonul este o plantă anuală din familia Apiaceae, înrudit cu feniculul, mărarul și chimionul. Are o tulpină subțire, erectă, care poate ajunge la 30–60 cm înălțime, frunze delicate și inflorescențe sub formă de umbrele, compuse din mici flori albe. Partea utilizată medicinal este fructul (popular numit semințe), mic, oval, ușor turtit, de culoare verde-gălbui sau gri, cu un parfum dulceag, cald, intens recognoscibil. Aroma vine din bogăția uleiului esențial, dominat de anetol. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cultivate — folosită în Egiptul antic, Grecia, Roma și apoi devenită nelipsită din medicina monahală europeană. Atenţie: a nu se confunda cu anasonul stelat, care este fructul steleiform al arborelui de stejar Illicium verum.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Vezi detalii

Plantă bienală

Angelică

Angelica archangelica

Angelica este o plantă bienală impunătoare, cu o prezență aproape regală. Poate atinge 1,5–2,5 metri înălțime, având tulpini groase, verzi-lucioase, și frunze mari, tripenate, cu margini ușor dințate. Inflorescențele sale sunt globulare, alcătuite din umbrele cu mici flori galben-verzui, care apar vara. Rădăcina este groasă, aromată, cu o culoare bej-maronie, și este partea medicinală principală, alături de semințe. Întreaga plantă emană un parfum cald, balsamic, ușor picant — un indiciu al conținutului bogat în uleiuri esențiale. Traditional, era considerată o plantă magică, oferită omenilor de Arhanghelul Rafael pentru protecție psiho-emoțională, curățări energetice, stimularea vitalității și clarității, și vindecare.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +10

Vezi detalii

Plante erbacee

Boz / Soc mic

Sambucus ebulus

Bozul este o plantă erbacee, viguroasă și înaltă (poate atinge 1.5 - 2 metri). Frunzele sunt alungite, zimțate pe margini și opuse. Florile seamănă mult cu cele de soc, formând umbrele mari, albe sau ușor rozalii, dar cu antere (mijlocul florii) de culoare roșie-purpurie. Fructele sunt bobițe negre, lucioase. Regula de aur pentru a-l deosebi de Soc (Sambucus nigra): Tulpina bozului este verde și erbacee (nu lemnoasă ca a arbustului de soc), frunzele emană un miros greu, neplăcut când sunt frecate între degete, iar umbrela cu fructe negre stă orientată în sus, spre cer (în timp ce la soc, fructele atârnă grele în jos).Partea utilizată fitoterapeutic este rădăcina grosieră, care are cea mai mare putere terapeutică, iar florile strict pentru tratarea febrei. Secundar, se folosesc frunzele proaspete strict pentru uz extern și, foarte rar, fructele bine fierte.Sambucus este numele latin antic pentru plantele din familia socului, iar ebulus provine cel mai probabil din limba galică sau celtică, însemnând „plantă cu miros greu”. Popularul „boz” este un cuvânt străvechi, considerat de lingviști a fi de origine traco-dacă, supraviețuitor direct din limba strămoșilor noștri. În credințele românești, bozul era o plantă magică de hotar și de apărare. Din cauza mirosului său respingător, se credea că ține la distanță spiritele necurate, dar și bolile. Țăranii zdrobeau frunze de boz și le frecau pe pereții grajdurilor ca insecticid natural pentru a alunga muștele și căpușele de la animale, o practică tradițională absolut genială și ecologică.

Antifungice Antiinflamatoare Antinevralgice +5

Vezi detalii

Plante anuale aromatice

Busuioc

Ocimum basilicum

Busuiocul comun este o plantă anuală aromatică din familia Lamiaceae, cultivată de milenii pentru aroma și proprietățile sale. Are tulpini erbacee, păroase sau netede, înălțimi variabile (20–80 cm) în funcție de soi. Frunzele sunt opuse, ovale până la lanceolate, și inflorescențe formate din spicuri mici cu flori variate ca nuanță — alb, roz, violet. Aroma variază foarte mult între soiuri (chemotipuri): linalool-dominant (busuioc dulce), eugenol-dominant (busuioc gen clove), estragol/methyl chavicol (busuioc thailandez), cineol, etc. Aceste diferențe chimice influențează atât aroma, cât și aplicațiile terapeutice. Busuiocul este folosit atât ca plantă culinară, cât și medicinală; se utilizează părţile aeriene (frunze şi vârfuri înflorite), proaspete sau uscate, iar din ele se extrage şi uleiul esenţial.

Adaptogene Antifungice Antiinflamatoare +9

Vezi detalii

Arbuști

Dafin sau Laur

Laurus nobilis

Dafinul (Laurus nobilis), cunoscut popular sub numele de laur, este o planta vesnic verde care, daca este taiata isi mentine dimensiunea unui arbust, dar care altfel poate ajunge la 10-15m inaltime. Este recunoscut prin frunzele sale lucioase, coriacee, eliptice și aromate, de culoare verde intens, care degajă un miros plăcut și caracteristic atunci când sunt zdrobite. Florile sunt mici, gălbui, dispuse în buchete axilare, iar fructele sunt bace mici, negre și lucioase atunci când sunt mature. Florile sunt grupate la baza frunzelor.Este apreciat pentru capacitatea sa de a stimula digestia și a calma durerile reumatice.

Antifungice Antiinflamatoare Antioxidante +3

Vezi detalii

Promovat

Plante anuale

Gălbenele

Calendula officinalis

4.0 (1 recenzie)

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante erbacee anuale din familia Asteraceae, originare din regiunile mediteraneene, dar cultivate pe scară largă în întreaga lume. Pot atinge o înălțime de până la 60 cm și sunt renumite pentru florile lor viu colorate, galben-portocalii, în formă de margaretă. Frunzele sunt lanceolate, ușor păroase și de culoare verde închis.Gălbenelele sunt cunoscute pentru capacitatea lor remarcabilă de vindecare a rănilor și regenerare a pielii. În cosmetică, gălbenelele sunt folosite în creme și unguente datorită efectelor lor cicatrizante și hidratante. 

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +3

Vezi detalii