Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Promovat

Plante erbacee

Mentă

Mentha piperita

Menta (Mentha piperita), cunoscută popular și sub numele de izmă bună, este o plantă erbacee perenă, aromatică, din familia Lamiaceae. Aceasta poate atinge înălțimi de până la 60-80 cm și se remarcă prin tulpinile sale drepte, roșiatice și frunzele verzi, lanceolate și dințate pe margini, cu o aromă intensă și răcoritoare specifică. Florile mici, grupate în inflorescențe conice, sunt de culoare roz-pal până la violet și atrag numeroase insecte polenizatoare.Aroma puternică și proprietățile sale revigorante o fac un remediu popular în diverse afecțiuni digestive și respiratorii.

Analgezice Anestezice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Dumbăț

Teucrium chamaedrys

Dumbățul, cunoscut popular şi că “iarba amărăciunii” sau “dumbravnic”, este o plantă perenă din familia Lamiaceae (aceasi familie cu mentă şi salvia). Planta formează mici tufe dense şi aromatice, de 10-30cm înălţime. Rădăcina este lemnoasă şi ramificată. Tulpina este semilemnoasă la bază, târâtoare sau uşor erectă. Frunzele sunt opuse, mici, ovale, cu margini crenate şi persistente, şi au un gust intens amar. Florile sunt roz-purpurii, dispuse în verticile la axila frunzelor superioare, şi înfloresc în perioada iunie-august.

Antiinflamatoare Antiseptice Carminative +7

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee perene

Arnica

Arnica montana)

Arnica montana, cunoscută popular drept „arnica”, „carul-pădurilor” sau „tutunul muntelui”, este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, recunoscută pentru florile sale galben-aurii și pentru proprietățile sale antiinflamatorii excepționale. Planta are o tulpină erectă, acoperită cu peri fini, care poate ajunge la 20–60 cm înălțime. Frunzele sunt dispuse în rozetă bazală, fiind ovale, cărnoase și ușor păroase. Florile, mari și radiate, au un parfum discret, specific plantelor alpine. Arnica este considerată una dintre cele mai importante plante medicinale din flora europeană, fiind folosită tradițional pentru traumatisme, inflamații și dureri musculare. În medicina modernă, este regăsită în numeroase creme, unguente și tincturi pentru uz extern.

Analgezice Antiedemice Antiinflamatoare +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Vindecea

Betonica officinalis

Vindecea, cunoscută și sub numele de betonică sau iarba rănilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae, cu o istorie medicinală impresionantă, fiind considerată în Evul Mediu drept o „plantă universală de vindecare”. Are tulpină erectă, păroasă, cu înălțimi de 30–60 cm, frunze bazale ovale până la lanceolate, ușor dințate, dispuse în rozetă, iar frunzele caulinare sunt mai mici și sesile. Florile sunt tubulare, de culoare roz-purpuriu, grupate într-un spic dens, caracteristic familiei mentei. Planta are un gust amar-astringent și un miros slab aromatic. În fitoterapie se folosesc părțile aeriene – frunze, tulpini și flori – recoltate în perioada de înflorire.

Analgezice Antiinflamatoare Antispastice +11

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Vinerița

Ajuga reptans

Vinerița este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae (familia mentei), apreciată atât pentru utilizările sale medicinale tradiţionale, cât şi pentru rolul ornamental ca plantă de acoperire a solului. În flora spontană românească este frecvent întâlnită în zone umede, luminişuri şi margini de pădure.Este o plantă târâtoare, cu stoloni lungi care se înrădăcinează uşor la nivelul nodurilor, formând covoare vegetale dense. Creşte la 10-30 cm înălţime. Are o tuplina erectă în perioada de înflorire, dar cu numeroşi stoloni târâtori. Frunzele sunt ovale sau spatulate, uşor lucioase, dispuse în rozetă bazală, iar frunzele superioare pot avea nuanţe violacee. Florile sunt albastre-violet intense, dispuse în spice verticale compacte, şi înfloresc în perioada aprilie-iunie. Florile sunt bogate în nectar şi foarte atractive pentru polenizatori.

Antiinflamatoare Astringente Cicatrizante +3

Vezi detalii

Plantă perenă

Ciurul-zânelor

Carlina acaulis

Ciurul-zânelor este o plantă perenă din familia Astraceae, recunoscută prin capitulul mare, argintiu-lucios, dispus aproape la nivelul solului. Termenul “acaulis” înseamnă că nu are o tulpină evidentă. Este o specie montană cu valoare etnobotanică şi utilizări tradiţionale digestive şi antimicrobiene.Rădăcina este pivotanta, groasă, brună – partea medicinală principală. Frunzele sunt tari, dispuse în rozetă bazală, adânc penat-sectate, cu lobi spinoşi. Florile sunt tubulare, dispuse într-un capitul mare şi argintiu (5-12 cm).  Înfloreşte în perioada iulie – septembrie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Carminative +3

Vezi detalii

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Susai de munte

(Cicerbita alpina / Lactuca alpina)

Susaiul de munte este o plantă erbacee perenă din famiia Asteraceae, specifică zonelor montane şi subalpine din Europa. Este înrudită cu salata (Lactuca sativa) şi alte specii de susai, având proprietăţi atât alimentare, cât şi medicinale.Plantă este apreciată în mod tradiţional în regiunile alpine pentru efectele sale tonice, depurative şi uşor sedative, fiind consumată uneori că şi plantă comestibilă primăvara.Planta ajunge la o înălţime de 50-150 cm.Tulpina este erectă, robustă, neramificată sau slab ramificată.Frunzele sunt mari, profund lobate, dispuse în rozeta bazală şi pe tulpină, de culoare verde intens.Florile sunt de culoare albastru-violet, distinctive, grupate în capitule, şi înfloresc vara (iulie-august).Planta conţine un suc lăptos alb (latex), caracteristic genului Lactuca.

Analgezice Antiinflamatoare Depurative +3

Vezi detalii