Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee perene

Spanacul Ciobanului

Chenopodium bonus-henricus

Spanacul ciobanului este o plantă perenă din familia Amaranthaceae, utilizată în Evul Mediu atât că aliment, cât şi ca remediu medicinal. Numele popular provine din obiceiul păstorilor de a consuma frunzele tinere în locul spanacului cultivat. Este o specie rustică, rezistentă, bogată nutritiv şi cu aplicaţii terapeutice moderate, mai ales în afecţiuni digestive şi cutanate.Este o plantă viguroasă, care poate atinge 30-80 cm înălţime. Rădăcina este pivotantă, groasă şi cărnoasă. Tulpina este erectă, robustă şi uşor striată. Frunzele sunt mari, trinunghiulare sau sagitate, de culoare verde-închis, cu suprafaţa uşor farinacee pe partea inferioară. Inflorescenţa este formată din spice dense, verzui, fără flori ornamentale evidente, şi înfloresc în perioada iunie-septembrie. Seminţele sunt mici, negre şi lucioase. Este o plantă longevivă, care formează tufe compacte şi persistă mulţi ani în acelaşi loc.

Antianemice Antiinflamatoare Cicatrizante +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel

Asparagus officinalis

Sparanghelul este o plantă perenă din familia Asparagaceae, cunoscută atât ca aliment rafinat, cât și ca remediu medicinal cu tradiție. Planta dezvoltă rădăcini tuberizate, viguroase, ce conțin rezerve nutritive, din care pornesc primăvara lăstari carnosi — partea comestibilă și terapeutică. Pe măsură ce cresc, lăstarii se transformă în tulpini înalte, până la 1–1,5 metri, cu ramificații fine, asemănătoare frunzelor, numite cladodii. Florile sunt mici, galben-verzui, urmate de bace roșii toxice, ce conțin semințe negre. Sparanghelul este cunoscut din antichitate pentru proprietățile sale diuretice și detoxifiante, fiind menționat încă din scrierile egiptene, romane și grecești.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel sălbatic

Asparagus acutifolius

Sparanghelul sălbatic, cunoscut popular și ca „sparanghel amar”, este o specie perenă din familia Asparagaceae, originară din zonele mediteraneene și adaptată la climatele calde și uscate din regiunea noastră. Se recunoaște prin tulpini subțiri, deseori spinoase, frunze reduse la structuri aciculare rigide, înțepătoare. Tulpinile tinere (lăstari) subțiri, verzui–violacei sunt consumate ca legumă. Are rădăcini groase, rizomatoase, extrem de bogate în saponine. Față de sparanghelul cultivat (Asparagus officinalis), cel sălbatic este mai amar, mai fibros, cu conținut mai mare de compuși activi si mai intens diuretic. În fitoterapie se folosesc în special rădăcinile, dar și lăstarii tineri și părțile aeriene.

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +6

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Plante anuale

Știr

Amaranthus retroflexus

Știrul, cunoscut popular şi sub denumirile de ştir sălbatic sau iarba porcului, este o plantă anuală erbacee din familia Amaranthaceae. Originar din America Centrală şi de Nord, s-a răspândit în întreaga lume, fiind astăzi comun în zonele de câmpie, pe marginea drumurilor şi în grădini. Planta atinge între 30cm şi 1.5 m înălţime, având tulpini erecte, uşor roşiatice. Frunzele sunt ovale, verzi-matasoase, cu nervuri evidente. Inflorescenţele sunt compacte, sub formă de spice dense, verzi sau verzi-rosiatice. Fructele mici conţin seminţe sferice, strălucitoare, de culoare închisă. Deşi este adesea privit ca o buruiană, stirul este o plantă comestibilă şi medicinala valoroasă. În multe culturi tradiţionale (în special India, America de Sud şi Africa), frunzele şi seminţele sunt folosite atât ca aliment, cât şi că remediu terapeutic.

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Stupitul-Cucului

Cardamine pratensis

Stupitul-cucului, cunoscută popular sub denumirea floarea cucului, iarba cucului sau năsturel de pajişte este o plantă erbacee perenă din familia Brassicaceae (din care fac parte varza şi muştarul). Este una dintre plantele emblematice ale pajiştilor umede de primăvară şi apare frecvent în zonele temperate ale Europei şi Asiei.Planta dezvoltă o tulpină subţire şi erectă, ce poate atinge între 30-60cm înălţime.Sistemul radicular este format dintr-o rădăcină relativ subţire, ramificată, adaptată solurilor umede şi bogate în materie organică. Frunzele sunt dispuse în 2 tipuri distince: frunzele bazale, dispuse în rozetă, compuse din foliole rotunjite, şi frunzele superioare, mai înguste şi alungite.Florile sunt delicate şi decorative, formate din 4 petale dispuse în cruce – caracteristică tipică plantelor din familia Brassicaceae. Culorile variază de la alb, la roz pal sau liliachiu. Florile apar în inflorescenţe terminale şi au un aspect aerat, uşor transparent.Fructul este o silicvă alungită, care conţine multe seminţe mici.În fitoterapia tradiţională, planta a fost apreciată pentru conţinutul ridicat de vitamine şi compuşi sulfurici, fiind considerată o plantă tonică de primăvară.

Antioxidante Depurative Digestive +4

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee

Sunătoare

Hypericum perforatum

Sunătoarea (Hypericum perforatum), cunoscută popular și sub numele de pojarniță, este o plantă erbacee perenă din familia Hypericaceae, ce poate atinge înălțimi de până la 1 metru. Este recunoscută prin florile sale galbene strălucitoare, grupate în inflorescențe terminale, cu petale punctate de mici glande translucide care par a fi perforate atunci când sunt privite în lumină. Frunzele sunt mici, ovale, de un verde intens, și prezintă puncte glandulare evidente.Este utilizată frecvent în medicina naturistă pentru efectele sale benefice asupra sistemului nervos și a stării emoționale.

Antidepresive Antiinflamatoare Antimicrobiene +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Susai de munte

(Cicerbita alpina / Lactuca alpina)

Susaiul de munte este o plantă erbacee perenă din famiia Asteraceae, specifică zonelor montane şi subalpine din Europa. Este înrudită cu salata (Lactuca sativa) şi alte specii de susai, având proprietăţi atât alimentare, cât şi medicinale.Plantă este apreciată în mod tradiţional în regiunile alpine pentru efectele sale tonice, depurative şi uşor sedative, fiind consumată uneori că şi plantă comestibilă primăvara.Planta ajunge la o înălţime de 50-150 cm.Tulpina este erectă, robustă, neramificată sau slab ramificată.Frunzele sunt mari, profund lobate, dispuse în rozeta bazală şi pe tulpină, de culoare verde intens.Florile sunt de culoare albastru-violet, distinctive, grupate în capitule, şi înfloresc vara (iulie-august).Planta conţine un suc lăptos alb (latex), caracteristic genului Lactuca.

Analgezice Antiinflamatoare Depurative +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Talpa Gâștei

Leonurus cardiaca

Talpă Gâștei este o plantă erbacee perenă din familia Laminaceae, cunoscută tradiţional ca remediu pentru afecţiuni cardiace uşoare şi tulburări emoţionale. Denumirea latină cardiaca indică utilizarea sa istorică în susţinerea funcţiei inimii.Are o tulpină erectă, rigidă, cu o secţiune pătrată, ramificată, de 50-150 cm înălţime. Frunzele sunt palmat-sectate, profund lobate şi cu aspect zimţat, verde întunecat pe partea superioară şi cenuşii pe dedesupt. Florile sunt roz-pal până la roz-violet, dispuse în verticile dense, şi înfloresc între iunie – septembrie. Are un miros slab aromat şi gust amar.Este frecvent întâlnită în flora spontană din România.

Antispastice Anxiolitice Cardiotonice +3

Vezi detalii