Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee

Păpălău

Physalis alkekengi

Păpălăul (Physalis alkekengi) este o plantă perenă erbacee din familia Solanaceae, aceeași familie cu roșia și vinetele. Se remarcă prin fructele sale spectaculoase, închise într-o capsulă roșu-portocalie asemănătoare unui mic lampion de hârtie – de unde și denumirea populară de „lampion chinezesc”. Planta are o tulpină erectă, de 30–60 cm înălțime, ușor ramificată. Frunzele sunt ovale, opuse, cu margini întregi sau slab dințate. Florile sunt albe, solitare, campanulate, apărând vara, din iunie până în august. După polenizare, caliciul floral se mărește treptat, formând un înveliș pergamentos care protejează fructul – o bacă mică, sferică, portocaliu-intens, bogată în pigmenți carotenoizi și vitamina C. Fructele coapte sunt comestibile, însă toate celelalte părți ale plantei (frunze, tulpină, caliciu) sunt toxice în stare crudă, conținând alcaloizi solanici.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +5

Vezi detalii

Ferigă

Părul lui Venus

Adiantum capillus-veneris

Părul lui Venus este o ferigă delicată din familia Pteridaceae, apreciatata atât ornamental cât şi medicinal, încă din antichitate. Numele său provine din latinescul “capillus Veneris” (care se traduce – “părul zeiţei Venus”), refeire la aspectul fin şi mătăsos al frunzelor şi la peţiolul (parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină) subţire, negru, asemănător firului de păr.Are un rizom scurt, târâtor. Frunzele au 15-40 cm lungime, divizate în numeroase segmente mici, semicirculare, de culoare verde-deschis. Sporangii (organ în formă de săculeţ în care se dezvoltă sporii) sunt situaţi pe marginea segmentelor.

Antiinflamatoare Depurative Diuretice +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Pelin Negru

Artemisia vulgaris

Pelinul negru, cunoscut și sub numele popular de Iarba Sfântului Ioan sau Pelin comun, este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, întâlnită frecvent în flora spontană din întreaga Europă și în România. Prezintă o tulpină erectă, înaltă între 50–150 cm, de culoare roșcat-închis, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt penat-sectate, verde închis pe partea superioară și argintii pe partea inferioară, datorită stratului de perișori care conferă plantei un aspect distinct. Inflorescențele sunt formate din capitule mici, galben-verzui spre brun-roșiatic, grupate în panicule dense ce apar vara până toamna. Deși adesea confundat cu pelinul clasic (Artemisia absinthium), datorită numelui și mirosului asemănător, Pelinul negru este o specie diferită, cu efecte terapeutice mai blânde și o utilizare tradițională predominant legată de sănătatea femeii și echilibrul sistemului nervos. Este o plantă sacră în multe tradiții europene, asociată cu protecția energetică, visarea lucidă, ritualurile de trecere, și conectare cu intuiția.

Antialergice Antiinflamatoare Antispastice +7

Vezi detalii

Plantă perenă

Piciorul-caprei / Iarba-caprei

Aegopodium podagraria

Piciorul-caprei, cunoscută şi sub numele de “iarba-caprei” sau “iarba gutei”, este o plantă perenă din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie cu pătrunjelul şi ţelină. Rizomul este târâtor, albicios, foare invaziv şi permite extinderea rapidă în colonii dense. Tulpina este erectă, goală la interior, şi ajunge la 30cm până la 1m înălţime. Frunzele sunt trifoliate (cele bazale au 3 segmente mari), cu margini dinţate şi seamănă superficial cu frunza de ţelina sălbatică. Florile sunt albe, mici, grupate în umbele compuse (tipice familiei Apiaceae). Fructul este o diachenă ovoidă. ! Atenţie la confuzia cu alte Apiaceae sălbatice, unele toxice (ex. Cucuta - mortală). Identificarea corectă este esenţială.

Analgezice Antiinflamatoare Antireumatice +2

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Poroinic / Orhidee masculină

Dactylorhiza maculata / Orchis maculata

Poroinicul, cunoscut şi sub numele de orhidee masculină, este o plantă erbacee perenă din familia Orchidaceae, răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Este una dintre orhideele spontane ale florei europene şi este apreciată atât pentru frumuseţea sa, cât şi pentru utilizările tradiţionale în medicină populară.Plantă este cunoscută în fitoterapie mai ales datorită tuberculilor săi subterani, care sunt bogaţi în mucilagii şi polizaharide nutritive. Din aceşti tuberculi se obţine o pulbere cunoscută sub numele de salep, utilizată tradiţional că aliment fortifiant şi remediu pentru afecţiuni digestive şi respiratorii.În multe regiuni ale Europei, inclusiv în România, speciile de Dactylorhiza sunt protejate, deoarece populaţiile naturale sunt în declin.Planta atinge o înălţime de 20-60cm.Tulpina este erectă, simplă, neramificată.Frunzele sunt lanceolate, adesea acoperite cu pete violet sau purpurii, şi sunt dispuse altern pe tulpină.Florile sunt mici, grupate în inflorescenţe dense, de culoare roz, violet sau purpuriu, şi având o formă caracteristică orhideelor.Tuberculii sunt alcătuiţi din 2 formaţiuni cărnoase, subterane, bogate în mucilagii.

Antiinflamatoare Emoliente Tonice

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Răculeț

Polygonum bistorta

Răculețul este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ușor de recunoscut prin rizomul său gros, răsucit ca un șarpe (de unde provin denumirile popularea populara de “iarba șarpelui”) și prin inflorescențele compacte, de culoare roz-pal, sub formă de spic cilindric. Tulpina este erectă, neramificată, înaltă de 30–80 cm. Frunzele bazale sunt mari, ovale-lanceolate, cu pețiol lung, iar cele superioare sunt mai înguste și sesile. Florile sunt mici, roz-deschis sau roz-purpuriu, grupate în spice dense, în partea superioară a tulpinii. Partea cu valoare medicinală maximă este rizomul (radix bistortae), bogat în taninuri.

Antihemoragice Antiinflamatoare Antimicrobiene +7

Vezi detalii

Arbori

Roscov

Ceratonia siliqua

Roşcovul, cunoscut şi sub numele de carob, sau glădiţă, este un arbore mediteranean din familia Fabaceae. Este apreciat atât pentru valoarea sa alimentară, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale fructelor (păstăilor)Este un arbore veşnic verde, ce poate ajunge la o inălţime de 5-10 m. Frunzele sunt compuse, coriacee (textură dură, rezistentă şi flexibilă), lucioase. Florile sunt mici, rosu-verzui, dispuse în ciorchini. Fructele sunt nişte păstăi lungi (10-30 cm), cărnoase, brune la maturitate. Seminţele sunt dure, lucioase, utilizate istoric ca unitate de măsură.Pulpa păstăilor este bogată în zaharuri naturale şi fibre solubile.

Antiinflamatoare Antioxidante Astringente +3

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Rostopască

Chelidonium majus

Rostopasca este o plantă erabacee perenă din familia Papaveraceae, cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru proprietăţile sale terapeutice puternice. Planta este răspândită în aproape toată Europa şi Asia temperată. Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă. Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie. Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +8

Vezi detalii