Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante anuale

Anason

Pimpinella anisum

Anasonul este o plantă anuală din familia Apiaceae, înrudit cu feniculul, mărarul și chimionul. Are o tulpină subțire, erectă, care poate ajunge la 30–60 cm înălțime, frunze delicate și inflorescențe sub formă de umbrele, compuse din mici flori albe. Partea utilizată medicinal este fructul (popular numit semințe), mic, oval, ușor turtit, de culoare verde-gălbui sau gri, cu un parfum dulceag, cald, intens recognoscibil. Aroma vine din bogăția uleiului esențial, dominat de anetol. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cultivate — folosită în Egiptul antic, Grecia, Roma și apoi devenită nelipsită din medicina monahală europeană. Atenţie: a nu se confunda cu anasonul stelat, care este fructul steleiform al arborelui de stejar Illicium verum.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Vezi detalii

Plantă bienală

Chimen

Carum carvi

Chimenul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie din care fac parte feniculul, anasonul şi mărarul. Planta este cunoscută şi folosită de mii de ani atât că plantă aromatică în gastronomie, cât şi ca remediu medicinal pentru afecţiuni digestive.În primul an de vegetaţie, planta formează o rozetă bazală de frunze şi dezvoltă sistemul radicular. În al doilea an apare tulpina florală care poate creşte până la 30-80cm înălţime. Tulpina este subţire, erectă şi ramificată în partea superioară.Frunzele sunt fin divizate, penat-sectate, asemantoare cu cele de morcov sau fenicul. Apsectul lor delicat conferă plantei o structură aerată.Florile sunt mici, albe sau uşor rozalii, dispuse în inflorescenţe de tip umbela compusă, caracteristica familiei Apiaceae.Fructele, cunoscute popular ca şi seminţe de chimen, sunt în realitate diachene (fructe uscate), alungite, de culoare brună, cu nervuri longitudinale evidente. Au un miros aromat intens şi un gust cald, uşor picant.Partea utilizată medicinal este în principal fructul.

Antimicrobiene Antioxidante Antispastice +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Fenicul

Foeniculum vulgare

Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.

Antibacteriene Antimicrobiene Antiseptice +6

Vezi detalii

Arbuști

Mielărea

Vitex agnus-castus

Mielărea este un arbust aromatic, originar din regiunile mediteraneene și Asia de Vest, aparținând familiei Lamiaceae. Poate atinge 2–5 metri înălțime, având tulpini subțiri, lemnoase și ramificate, cu frunze compuse, palmat-lobate, asemănătoare celor de cânepă, de culoare verde-cenușiu pe partea inferioară. Florile, delicate și parfumate, de culoare liliachie sau albastru-violet, apar vara (iunie–august), grupate în inflorescențe lungi și elegante. Fructele sunt mici, negre-violete, sferice, asemănătoare boabelor de piper — de aici și denumirea populară de „piperul călugărilor”. În trecut, planta era utilizată în mănăstiri pentru temperarea instinctelor sexuale, dar în fitoterapia modernă este considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru reglarea sistemului endocrin feminin și echilibrarea ciclului menstrual.

Antiandrogenice Antiinflamatoare Antispastice +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel

Asparagus officinalis

Sparanghelul este o plantă perenă din familia Asparagaceae, cunoscută atât ca aliment rafinat, cât și ca remediu medicinal cu tradiție. Planta dezvoltă rădăcini tuberizate, viguroase, ce conțin rezerve nutritive, din care pornesc primăvara lăstari carnosi — partea comestibilă și terapeutică. Pe măsură ce cresc, lăstarii se transformă în tulpini înalte, până la 1–1,5 metri, cu ramificații fine, asemănătoare frunzelor, numite cladodii. Florile sunt mici, galben-verzui, urmate de bace roșii toxice, ce conțin semințe negre. Sparanghelul este cunoscut din antichitate pentru proprietățile sale diuretice și detoxifiante, fiind menționat încă din scrierile egiptene, romane și grecești.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Vezi detalii