Plante pentru febră

Promovat

Plante erbacee perene

Măcriș

Rumex acetosa

Măcrișul (Rumex acetosa), cunoscut și sub denumirea populară de măcriș de câmp sau dragavei, este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ce poate ajunge până la 50-100 cm înălțime. Planta are o tulpină erectă și ramificată, iar frunzele sale sunt mari, lanceolate, ușor săgețate la bază, de culoare verde intens și cu gust acrișor caracteristic datorat conținutului bogat în acid oxalic. Florile sunt mici, verzui sau roșiatice, grupate în inflorescențe lungi și subțiri. Este o planta perena, cu radacina groasa, dura si carnoasa. 

Antiinflamatoare Antioxidante Diuretice +3

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee

Mușețel

Matricaria chamomilla

Mușețelul (Matricaria chamomilla), cunoscut popular și sub numele de romaniță, este o plantă erbacee anuală din familia Asteraceae, care poate atinge o înălțime de până la 50 cm. Este recunoscută ușor după florile sale mici, asemănătoare margaretelor, cu petale albe și centru galben intens, conic și bombat. Frunzele sunt fine, penat-sectate și de culoare verde deschis, emanând un parfum caracteristic dulce-aromat atunci când sunt zdrobite.

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante +4

Vezi detalii

Arbuști

Soc

Sambucus nigra

Socul este un arbust peren sau arbore mic (atinge între 3-8m înălţime) ce aparţine familiei Adoxaceae. Este foarte răspândit în Europa, Asia şi America de nord, fiind o plantă medicinală folosită de mii de ani în medicină tradiţională. Scoarţa este dură şi cenusie-bruna. Frunzele sunt opuse, compuse din 5 frunzuliţe ovale şi ascuţite, au margini serate şi nervuri evidente. Florile, delicate şi parfumate, albe şi mici, sunt dispuse în inflorescenţe bogate. În luna august, ele sunt urmate de fructe mici, negre sau purpurii, dispuse în ciorchini, cu un gust dulce-acrişor. 

Antiinflamatoare Antioxidante Antivirale +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Tarhon

Artemisia dracunculus

Tarhonul este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, cunoscută atât că plantă condimentară, cât şi ca remediu medicinal tradiţional. Originar din regiunile temperate ale Asiei Centrale şi Siberiei, tarhonul a fost răspândit în Europa încă din Evul Mediu. Astăzi este cultivat în numeroase zone ale lumii.Planta dezvoltă o tulpină erectă, ramificată, care poate atinge 50-100cm înălţime.Frunzele sunt înguste, lanceolate, de culoare verde intens, cu o aromă caracteristică uşor anisată.Florile sunt mici, de culoare galben-verzuie sau brun-violacee, dispuse în inflorescenţe de tip capitul. Fructul este o achene mică.Are un rizom subteran bine dezvoltat, din care apar anual noi tulpini. Partea utilizată în scop medicinal este partea aeriană, în special vârfurile înflorite şi frunzele. Aroma specifică provine din uleiul volatil bogat în compuşi aromatici, motiv pentru care planta este apreciată atât în gastronomie, cât şi în fitoterapie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +6

Vezi detalii

Plante anuale

Țintaură

Centaurium erythraea / Erythraea centaurium

Țintaura este o plantă erbacee anuală sau bienala din familia Gentinaceae, cunoscută pentru gustul sau intens amar şi pentru utilizarea să tradiţională în fitoterapia europeană, în special pentru afecţiuni digestive şi hepatobiliare.Planta are o înălţime cuprinsă între 10 – 40 cm, cu o tulpină subţire, dreaptă şi ramificată în partea superioară. La baza plantei se formează o rozetă de frunze ovale sau eliptice, dispuse aproape de sol.Frunzele sunt opuse, simple, cu margini întregi şi fără peţiol. Ele au o culoare verde deschis şi o textură relativ fină.Florile sunt mici dar foarte vizibile, având o culoare roz intens sau roz-violet. Acestea sunt dispuse în inflorescenţe de tip corimb şi au o formă stelata, cu cinci petale. Florile se deschid de obicei în zilele însorite şi se închid seară sau pe vreme înnorată.Fructul este o capsulă mică, care conţine seminţe foarte fine.Partea utilizată în scop medicinal este partea aeriană a plantei, recoltata în perioada de înflorire. Este una dintre cele mai importante plante amar-tonice utilizate în fitoterapie. 

Antiinflamatoare Antimicrobiene Colagoge +6

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Vindecea

Betonica officinalis

Vindecea, cunoscută și sub numele de betonică sau iarba rănilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae, cu o istorie medicinală impresionantă, fiind considerată în Evul Mediu drept o „plantă universală de vindecare”. Are tulpină erectă, păroasă, cu înălțimi de 30–60 cm, frunze bazale ovale până la lanceolate, ușor dințate, dispuse în rozetă, iar frunzele caulinare sunt mai mici și sesile. Florile sunt tubulare, de culoare roz-purpuriu, grupate într-un spic dens, caracteristic familiei mentei. Planta are un gust amar-astringent și un miros slab aromatic. În fitoterapie se folosesc părțile aeriene – frunze, tulpini și flori – recoltate în perioada de înflorire.

Analgezice Antiinflamatoare Antispastice +11

Vezi detalii