Sari la conținut

Plante pentru mușcături și înțepături de insecte

Enciclopedia completa de plante medicinale asociate acestei afectiuni, cu proprietati, beneficii si moduri de utilizare.

18 plante gasite · pagina 2 din 2

Plante anuale

Hașmățuchi

Anthriscus cerefolium

Hasmaţuchiul, cunoscut şi sub denumirile populare de “cervil”, “pătrunjel franţuzesc” sau “cerefoliu”, este o plantă erbacee anuală din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie botanică din care fac parte pătrunjelul, morcovul, mărarul şi ţelină.Originar din Europa de Sud-Est şi regiunea Caucazului, planta s-a răspândit în întreaga Europă şi ulterior în alte regiuni ale lumii, fiind cultivată atât ca plantă aromatică culinară, cât şi că plantă medicinală.Are un aspect delicat şi elegant, asemănător cu pătrunjelul, însă frunzele sunt mai fine şi mai parfumate. Are o aromă subtilă, uşor dulgeagă, cu note ce amintesc de anason şi pătrunjel, ceea ce o face foarte apreciată în gastronomie.Tulpina este subţire, cilindrică, ramificată, cu înălţimea cuprinsă între 30 – 70cm.Frunzele sunt fin divizate, penate, de culoare verde deschis, foarte aromate. Textura lor este moale şi delicată.Florile sunt mici, albe, dispuse în inflorescenţe de tip umbela, caracteristice familiei Apiaceae.Fructele sunt mici, alungite, asemănătoare unor seminţe subţiri, de culoare brună.Un risc important în timpul recoltării este confuzia cu plante toxice din aceeaşi familie, precum unele specii de cucută. Identificarea corectă este esenţială. 

Antiinflamatoare Antioxidante Calmante +5

Plante erbacee perene

Lavanda

Lavandula angustifolia

Lavanda, cunoscută şi sub denumirea de levănţică sau aurul mov al câmpurilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae. Originară din zona mediteraneană, lavanda este astăzi cultivată pe scară largă în Europa, dar şi pe alte continente, fiind apreciată pentru frumuseţea şi parfumul ei, cât şi pentru proprietăţile terapeutice. Planta formează tufe compacte, de 30-80cm înălţime, cu frunze înguste, liniare si lanceolate, verzi-argintii şi flori mici, tubulare, de culoare mov-violet, dispuse în spice dense şi parfumate. Aroma să caracteristică, dulce şi florala, este inconfundabilă şi extrem de apreciată în parfumerie, gastronomie şi fitoterapie.

Antidepresive Antiinflamatoare Antioxidante +8
Măcriș Promovat

Plante erbacee perene

Măcriș

Rumex acetosa

Măcrișul (Rumex acetosa), cunoscut și sub denumirea populară de măcriș de câmp sau dragavei, este o plantă erbacee perenă din familia Polygonaceae, ce poate ajunge până la 50-100 cm înălțime. Planta are o tulpină erectă și ramificată, iar frunzele sale sunt mari, lanceolate, ușor săgețate la bază, de culoare verde intens și cu gust acrișor caracteristic datorat conținutului bogat în acid oxalic. Florile sunt mici, verzui sau roșiatice, grupate în inflorescențe lungi și subțiri. Este o planta perena, cu radacina groasa, dura si carnoasa. 

Antiinflamatoare Antioxidante Diuretice +3

Plante erbacee perene

Măcrişul Iepurelui

Oxalis acetosella

Măcrișul iepurelui este o plantă erbacee perenă, de talie mică, aparținând familiei Oxalidaceae. Ajunge la o înălţime de 10-15cm, având o tulpină subterană rizomatoasă. Este cunoscută pentru frunzele sale trifoliate, asemănătoare celor de trifoi, care se închid ușor în timpul nopții sau pe vreme ploioasă. Florile sunt delicate, albe, adesea străbătute de vinișoare violet-pal, cu 5 petale sudate împreună la bază, înflorind în perioada aprilie şi iunie. Fructul este o mică capsulă care eliberează semințele printr-un mecanism de auto-propulsie. Planta are un gust acrișor plăcut, asemănător cu cel al măcrișului comun, datorită acidului oxalic, de unde și denumirea sa științifică. În tradiția populară era considerată o „plantă a curățeniei interioare”, folosită pentru purificarea sângelui, răcorirea organismului și tratarea febrelor sau afecțiunilor hepatice. Însă, în fitoterapia modernă, nu mai este recomandată pentru uz intern, datorită cantităţii foarte ridicate de acid oxalic, care este un potenţial iritant renal (deşi are proprietăţi astringente)

Antiinflamatoare Antipiretice Antiseptice +5
Mentă Promovat

Plante erbacee

Mentă

Mentha piperita

Menta (Mentha piperita), cunoscută popular și sub numele de izmă bună, este o plantă erbacee perenă, aromatică, din familia Lamiaceae. Aceasta poate atinge înălțimi de până la 60-80 cm și se remarcă prin tulpinile sale drepte, roșiatice și frunzele verzi, lanceolate și dințate pe margini, cu o aromă intensă și răcoritoare specifică. Florile mici, grupate în inflorescențe conice, sunt de culoare roz-pal până la violet și atrag numeroase insecte polenizatoare.Aroma puternică și proprietățile sale revigorante o fac un remediu popular în diverse afecțiuni digestive și respiratorii.

Analgezice Anestezice Antiinflamatoare +5

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7
Salvia Promovat

Plante erbacee

Salvia

Salvia officinalis

Salvia (Salvia officinalis), cunoscută popular sub numele de jaleș de grădină sau salvie medicinală, este o plantă erbacee perenă din familia Lamiaceae, ce poate atinge înălțimi de până la 60 cm. Se distinge prin frunzele sale groase, alungite, acoperite cu perișori fini, de culoare verde-cenușie, și prin aroma sa puternică și specifică. Florile sunt grupate în inflorescențe spicate și variază de la violet pal până la albastru intens, fiind foarte atractive pentru albine și alte insecte polenizatoare.Este recunoscută pentru capacitatea sa de a susține sănătatea digestivă și respiratorie, precum și pentru beneficiile asupra sistemului nervos.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +5

Plante erbacee

Slăbănog

Impatiens balfourii

Slăbănogul este o plantă erbacee anuală, originară din Himalaya, introdusă în Europa ca plantă ornamentală, dar răspândită spontan în zone umede, umbroase sau parțial umbrite. Aparține familiei Balsaminaceae și este înrudită cu Impatiens noli-tangere (slăbănogul autohton). Se remarcă prin florile sale delicate, roz-liliachii, cu un pinten curbat în partea posterioară și petale bilobate care amintesc de forma unei orchidee miniaturale. Tulpina este suculentă, translucid-verzuie, ramificată, iar frunzele sunt lanceolate, fine, cu margini slab zimțate. Un aspect spectaculos, specific genului Impatiens, este dehiscența explozivă a capsulelor mature: la cea mai mică atingere, semințele sunt proiectate în aer – de unde și denumirea populară de „balsamină săltăreață”. Planta este apreciată în remedii doar pentru uz extern, similar speciei Impatiens glandulifera, datorită compușilor iritanți.

Antifungice Antiinflamatoare Antimicrobiene +4

Arbori

Usturoiță

Alliaria officinalis

Usturoița, cunoscută și sub numele de iarba usturoiului, este o plantă erbacee bienală din familia Brassicaceae, apreciată în fitoterapie pentru aroma sa caracteristică — un amestec subtil între usturoi și frunzele verzi crude. Este o specie comună în flora europeană și se remarcă prin frunzele inimiforme, delicate, de culoare verde intens. În primul an formează o rozetă de frunze moi, iar în al doilea an dezvoltă o tulpină subțire, de 20–90 cm, cu inflorescențe de mici flori albe, cruciforme. Frunzele, atunci când sunt zdrobite, eliberează un miros pregnant de usturoi datorat compușilor sulfurați (în special alil-sulfurilor), similari celor din usturoi — de unde și numele popular. Este considerată o plantă sălbatică comestibilă, tonic digestiv și antimicrobian natural, folosită încă din Evul Mediu pentru purificarea sângelui și tratarea infecțiilor.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +9