Sari la conținut

Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Descoperă enciclopedia completă de plante medicinale, cu informații detaliate despre proprietăți, beneficii, moduri de utilizare și afecțiunile pe care le pot trata.

Arbuști

Aloe

Aloe Arborescens

Aloe arborescens este o plantă suculentă perenă, din familia Liliaceae, înrudită cu binecunoscuta Aloe vera, cu un continut mai mare de polizaharide, de antioxidanti si prezenta unor compusi imunomodulatori specifici. Se prezintă sub formă de arbust suculent, cu tulpini ramificate și frunze alungite, cărnoase, dispuse în rozetă. Frunzele sunt groase, verzi-albăstrui, acoperite cu un strat ceros protector și marcate de dinți mici albi pe margine. Planta poate atinge 1–3 metri în înălțime. Înflorește cu inflorescențe verticale spectaculoase, roșii-portocalii, bogate în nectar, atrăgând polenizatori. Gelul din interiorul frunzei este translucid, vâscos și răcoritor, în timp ce stratul exterior (latexul galben) conține antrachinone cu efect laxativ. Este apreciată atât în fitoterapie, cât și în medicina tradițională africană, datorită compoziției sale extrem de bogate în produse biologic active.Deşi Aloe Arborescens este folosită tradiţional în preparate cu administrare internă (cum este renumita rețetă imunomodulatoare a călugărului Romano Zago), extragerea completă a latexului (seva galbenă de sub coajă), care conţine aloină şi alţi compuşi cu efect laxativ, necesită atenție și o tehnică riguroasă de procesare. Prezenţa acestui latex în cantități mari poate provoca crampe abdominale, diaree şi dezechilibre electrolitice. Din acest motiv, dacă alegi să prepari acasă remedii pentru uz intern pe bază de gel, este obligatoriu să drenezi aloina: frunza proaspăt tăiată se secționează la bază și se lasă la scurs, în poziție verticală, într-un vas cu apă timp de 30 de minute. Ulterior, se spală bine și se filetează pentru a extrage exclusiv gelul translucid. În cazul remediilor ancestrale care utilizează frunza cu tot cu coajă, curele trebuie să fie de scurtă durată, respectând strict dozajul, și sunt total contraindicate femeilor însărcinate, copiilor și persoanelor cu afecțiuni inflamatorii intestinale (boala Crohn, colon iritabil).

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +12

Plante erbacee perene

Anghinare

Cynara scolymus

Anghinarea este o plantă perenă din familia Asteraceae, cultivată atât că legumă, cât şi plantă medicinală valoaroasa pentru sistemul hepatobiliar.Are o rădăcină pivotantă, profundă şi bine dezvoltată. Tulpina este erectă, robustă, şi atinge 1-1.5 metri înălţime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, verde-cenuşii pe faţa superioară, albicioase şi pubescente pe faţa interioară, cu un gust amar. Inflorescenţa este un capitul mare, cărnos (partea comestibilă), cu bractee groase; florile sunt tubuloase, violet-albastrui. Durata de viaţă a plantei este de 3-4 ani, în cultură.În scop medicinal se folosesc în principal frunzele, bogate în principii amare şi compuşi fenolici.

Antioxidante Colagoge Coleretice +4

Plante erbacee

Armurariu

Silybum marianum

Armuariul, cunoscut şi sub numele popular de ciulinul laptelui sau ciulinul Mariei, este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae. Originar din regiunile mediteraneene, este astăzi răspândit în toată Europa, Asia şi America de Nord, fiind cultivat special pentru seminţele sale cu proprietăţi hepatoprotectoare. Planta atinge între 1-2 metrii înălţime, având tulpini robuste, ramificate, frunze mari şi lucioase de un verde intens, cu nervuri albe caracteristice, prevăzute cu spini pe margini. Florile sunt mari, globuloase, de culoare purpurie sau violet, înconjurate de bractei spinoase. Partea cea mai valoroasă este fructul (anchenele, denumite în mod uzual seminţe de armurariu), bogat în substanţe active cu efect protector asupra ficatului.Armurariu este cosiderat cel mai important hepatoprotector natural, utilizat în medicină tradiţională şi fitoterapia modernă. 

Antiinflamatoare Antioxidante Carminative +4

Arbuști

Capere

Capparis spinosa

Caperele sunt mugurii florali ai unui arbust peren, spinos, din familia Capparaceae, adaptat excelent la condiţii aride şi soluri pietroase, care poate ajunge până la o înălţime de 3 metrii. Tulpina sa este lemnoasă la bază, foarte ramificată şi uneori cu spini la noduli. Frunzele sunt alterne, rotunjite, cărnoase, de culoare verde intens. Florile sunt mari, albe sau alb-rozalii, cu numeroase stamine violacee foarte vizibile. Fructul este o bacă alungită, cărnoasă, ce conţine numeroase seminţe. Mugurii florali nedeschişi sunt recoltaţi şi conservaţi (de regulă în saramură sau oţet), reprezentând produsul culinar cunoscut sub numele de “capere”.

Antiinflamatoare Antioxidante Coleretice +5

Plante erbacee perene

Cicoare

Cichorium intybus

Cicoarea este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, larg răspândită în flora spontană din Europa, Asia şi America de Nord. Este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale şi alimentare, utilizată de secole atât în fitoterapie, cât şi ca substitut de cafea.Planta are un aspect robust şi rustic, fiind uşor de recunoscut datorită florilor sale albastru intens, care se deschid dimineaţa şi se închid spre după-amiaza.Tulpina este erectă, rigidă, ramificată în partea superioară şi poate ajunge la 30-120 cm înălţime.Frunzele bazale sunt mari, lanceolate, asemănătoare cu cele de păpădie, pe când cele superioare sunt mai mici şi sesile.Florile sunt de culoare albastru-azuriu, rareori albe sau roz, dispuse în capitule.Rădăcina este pivotantă, groasă, brună la exterior şi albicioasă în interior.Planta conţine un suc lăptos (latex), caracteristic familiei.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +8

Arbori

Lămâie

Citrus limon

Lămâiul este un arbore fructifer veșnic verde, din familia Rutaceae, care poate ajunge la 3–6 metri înălțime. Are frunze lucioase, de culoare verde închis, și flori albe, intens parfumate. Fructele, lămâile, sunt galbene, ovale, cu coajă groasă și aromată, bogate în uleiuri esențiale. Pulpa suculentă are gust acru datorită conținutului ridicat de acid citric. Originar din Asia de Sud-Est, lămâiul este astăzi cultivat pe scară largă în regiunile mediteraneene și subtropicale. 

Alcalinizant Antibacteriene Antiseptice +7

Plante erbacee

Morcov

Daucus carota subsp. sativus

Morcovul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), cultivată în principal pentru rădăcina să tuberizată, alungită, de culoare portocalie intensă datorită conținutului ridicat de betacaroten. Tulpina este erectă, ramificată, şi ajunge la 30-120cm înălţime (în al doilea an). Frunzele sunt verzi, penate, cu aspect fin divizat. Florile subt albe, dispuse în umbrele compuse. Uneori floarea centrală este violacee (caracteristic pentru morcovul sălbatic). Fructele sunt diachene cu peri rigizi.Morcovul sălbatic poate fi confundat cu specii toxice (ex. Cucuta – conium maculatum). Identificarea corectă este esenţială. Rădăcina, seminţele (în special la forma sălbatică) şi rareori patea aeriană, sunt utilizate medicinal.Este una dintre cele mai consumate legume din lume, atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal datorită conținutului de vitamine, minerale și antioxidanți. 

Antianemice Antimicrobiene Antioxidante +15

Plante anuale

Negrilică

Nigella sativa

Negrilica, cunoscută şi sub denumirile populare de chimen negru, black seed sau „semințele binecuvântării”, provine din Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Planta face parte din familia Ranunculaceae și atinge 20–40 cm înălțime, având frunze fine și flori delicate, albastre sau albe. Semințele, de culoare neagră intensă și cu formă triunghiulară, au fost utilizate de peste 2000 de ani în medicina tradițională egipteană, greacă și islamică. În textele sacre islamice, profetul Mahomed o numea „remediul pentru toate bolile, cu excepția morții”. Aromă este ușor amară, picantă și aromată, fiind folosite atât ca medicament, cât și ca și condiment.

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +5

Plante erbacee perene

Rostopască

Chelidonium majus

Rostopasca este o plantă erabacee perenă din familia Papaveraceae, cunoscută în medicina tradiţională europeană pentru proprietăţile sale terapeutice puternice. Planta este răspândită în aproape toată Europa şi Asia temperată. Rostopasca atinge în general înălţimi între 30 şi 80 cm. Are o tulpină ramificată, fragilă, de culoare verde-albăstruie. Una dintre caracteristicile distinctive ale plantei este latexul galben-portocaliu, care se scurge atunci când tulpina sau frunzele sunt rupte.Frunzele sunt alterne, lobate şi au o culoare verde intens pe partea superioară şi o nuanţă mai deschisă sau uşor albăstruie pe partea inferioară. Textura lor este moale şi uşor păroasă. Florile sunt mici, galbene, cu patru petale, dispuse în inflorescenţe simple. Ele apar de obicei În perioadă mai – septembrie. Fructul este o capsulă alungită, care conţine seminţe mici de culoare brună.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +8
Filtre