Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee perene

Fenicul

Foeniculum vulgare

Feniculul este o plantă erbacee perenă, foarte înaltă (poate ajunge la 2-2.5 metri), cu un aspect impunător și elegant. Tulpina este groasă, striată și goală pe dinăuntru, iar frunzele sunt extrem de fine, despicate ca niște ațe verzi (asemănătoare cu cele de mărar, dar mult mai viguroase). Florile sunt mici, de un galben-auriu, grupate în umbrele mari. Fructele (cunoscute popular drept semințe) sunt mici, striate, de un verde-gălbui-cenușiu. Toată planta emană un parfum cald, dulceag, ușor mentolat-anasonat.Partea utilizată fitoterapeutic sunt fructele/semințele. Secundar se folosesc frunzele proaspete și, uneori, rădăcina.Foeniculum este un diminutiv al cuvântului latin foenum, care înseamnă „fân”, o trimitere la mirosul său dulce și aromat care amintește de fânețele uscate la soare. Vulgare înseamnă „comun” sau „obișnuit”.În Roma Antică, gladiatorii amestecau fenicul în mâncare pentru a prinde curaj și forță. Pliniu cel Bătrân nota că șerpii, după ce năpârlesc, se freacă de tulpina de fenicul pentru a-și limpezi vederea – de aici a pornit utilizarea sa tradițională pentru afecțiunile ochilor. În folclorul european, era considerată o plantă de protecție: se atârnau mănunchiuri la uși de Sânziene pentru a alunga spiritele rele. Puritanii englezi duceau la biserică săculeți cu semințe de fenicul pe care le mestecau în timpul slujbelor lungi pentru a-și potoli foamea și a opri chiorăitul stomacului.

Antibacteriene Antimicrobiene Antiseptice +6

Vezi detalii

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Nalba Mare

Althaea officinalis

Nalba mare este o plantă erbacee perenă din familia Malvaceae, cunoscută pentru conținutul său ridicat de mucilagii, care îi conferă proprietăți emoliente și protectoare deosebite. Poate atinge 1–1,5 metri înălțime, având tulpini erecte, acoperite cu peri fini și moi. Frunzele sunt catifelate, în formă de inimă sau eliptice, iar florile, delicate și deschise la culoare (alb, roz pal), apar din iulie până la începutul toamnei. Rădăcina este groasă, alb-gălbuie, cărnoasă — partea cea mai valoroasă în fitoterapie, deși frunzele și florile sunt și ele folosite.

Antiinflamatoare Calmante Decongestionante +5

Vezi detalii

Ferigă

Părul lui Venus

Adiantum capillus-veneris

Părul lui Venus este o ferigă delicată din familia Pteridaceae, apreciatata atât ornamental cât şi medicinal, încă din antichitate. Numele său provine din latinescul “capillus Veneris” (care se traduce – “părul zeiţei Venus”), refeire la aspectul fin şi mătăsos al frunzelor şi la peţiolul (parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină) subţire, negru, asemănător firului de păr.Are un rizom scurt, târâtor. Frunzele au 15-40 cm lungime, divizate în numeroase segmente mici, semicirculare, de culoare verde-deschis. Sporangii (organ în formă de săculeţ în care se dezvoltă sporii) sunt situaţi pe marginea segmentelor.

Antiinflamatoare Depurative Diuretice +3

Vezi detalii

Arbuști

Soc

Sambucus nigra

Socul este un arbust peren sau arbore mic (atinge între 3-8m înălţime) ce aparţine familiei Adoxaceae. Este foarte răspândit în Europa, Asia şi America de nord, fiind o plantă medicinală folosită de mii de ani în medicină tradiţională. Scoarţa este dură şi cenusie-bruna. Frunzele sunt opuse, compuse din 5 frunzuliţe ovale şi ascuţite, au margini serate şi nervuri evidente. Florile, delicate şi parfumate, albe şi mici, sunt dispuse în inflorescenţe bogate. În luna august, ele sunt urmate de fructe mici, negre sau purpurii, dispuse în ciorchini, cu un gust dulce-acrişor. 

Antiinflamatoare Antioxidante Antivirale +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Ștevia de munte

Astrantia major

Ștevia de munte este o plantă perenă din familia Apiaceae, frecvent întâlnită în zonele montane europene. Morfologic, se prezintă ca o plantă de 30–70 cm înălțime, cu frunze palmate, adânc divizate, și inflorescențe stelate, alb-rozalii, înconjurate de bractei rigide asemănătoare unor petale. Florile formează mici „umbreluțe”, ceea ce îi conferă un aspect delicat, ușor de recunoscut în flora montană. Rădăcina plantei este groasă, aromată, considerată partea cu valoare medicinală principală. Spre deosebire de Rumex alpinus (numit popular tot „ștevia de munte” în unele regiuni, dar aparținând unei alte familii și având frunze mari comestibile), Astrantia major nu este o plantă alimentară, ci preponderent medicinală, apreciată tradițional pentru proprietățile ei tonice, digestive și expectorante.

Antiinflamatoare Antioxidante Antiseptice +10

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Stupitul-Cucului

Cardamine pratensis

Stupitul-cucului, cunoscută popular sub denumirea floarea cucului, iarba cucului sau năsturel de pajişte este o plantă erbacee perenă din familia Brassicaceae (din care fac parte varza şi muştarul). Este una dintre plantele emblematice ale pajiştilor umede de primăvară şi apare frecvent în zonele temperate ale Europei şi Asiei.Planta dezvoltă o tulpină subţire şi erectă, ce poate atinge între 30-60cm înălţime.Sistemul radicular este format dintr-o rădăcină relativ subţire, ramificată, adaptată solurilor umede şi bogate în materie organică. Frunzele sunt dispuse în 2 tipuri distince: frunzele bazale, dispuse în rozetă, compuse din foliole rotunjite, şi frunzele superioare, mai înguste şi alungite.Florile sunt delicate şi decorative, formate din 4 petale dispuse în cruce – caracteristică tipică plantelor din familia Brassicaceae. Culorile variază de la alb, la roz pal sau liliachiu. Florile apar în inflorescenţe terminale şi au un aspect aerat, uşor transparent.Fructul este o silicvă alungită, care conţine multe seminţe mici.În fitoterapia tradiţională, planta a fost apreciată pentru conţinutul ridicat de vitamine şi compuşi sulfurici, fiind considerată o plantă tonică de primăvară.

Antioxidante Depurative Digestive +4

Vezi detalii

Promovat

Arbori

Tei

Tilia cordata

Teiul (Tilia cordata), cunoscut și sub denumirea populară de tei pucios sau tei cu frunză mică, este un arbore foios din familia Malvaceae, ce poate atinge înălțimi de până la 30-35 metri. Este apreciat pentru coroana sa amplă și umbroasă. Frunzele sale sunt mici, în formă de inimă, de culoare verde intens, iar florile, dispuse în mici buchețele, sunt parfumate, gălbui și atrag numeroase insecte polenizatoare, în special albinele.Datorită compoziției sale, teiul este utilizat frecvent pentru efectele sale liniștitoare asupra sistemului nervos și respirator.

Antiinflamatoare Antiseptice Calmante +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Trei-frați-pătați

Viola tricolor

Trei-frați-pătați sau  panseluță sălbatică este o plantă erbacee micuță și delicată, de 10-40 cm înălțime, anuală sau bienală. Are tulpini ramificate, uneori culcate pe sol, și frunze ovale, crestate pe margini. Magia ei stă în flori: asimetrice, catifelate, formate din 5 petale. Numele reflectă coloritul uimitor al florii: petalele de sus sunt violet sau albastru-închis, cele laterale sunt galbene sau alb-gălbui, iar petala de jos este galben-deschis cu dungi întunecate, ghidaje pentru insecte.Partea utilizată fitoterapeutic este partea aeriană a plantei – adică tulpinile cu tot cu frunze și flori. Rădăcina nu se folosește!Viola este numele latin pentru familia violetelor/toporașilor, iar tricolor se referă, evident, la cele trei culori distincte ale petalelor. Numele românesc „Trei-frați-pătați” ascunde o legendă tristă, despre trei frați (sau un împărat cu trei fii) care s-au luptat cu un balaur. Buni și uniți, au fost transformați în această floare cu trei culori lipite, pentru a nu se despărți niciodată. Englezii o numesc Heartsease (Liniștea inimii) sau Wild Pansy.În magia verde, panseluța sălbatică era considerată o floare a iubirii și a amintirii. La noi, țărăncile spălau pruncii cu apă în care fierbeau Trei-frați-pătați, pentru a-i scăpa de „bube dulci” (cruste de lapte) și eczeme, o practică cu rezultate clinice reale!

Antialergice Antihistaminice Antiinflamatoare +4

Vezi detalii