Plante pentru dureri musculare și articulare generale

Plantă perenă

Iarba Ciutei

Doronicum austriacum

Cunoscută în fitoterapia alpină, dar și în tradiția carpatică, Iarba Ciutei este o plantă cu puteri mari, dar care cere respect. Este renumită mai ales pentru afecțiuni osteo-articulare, iar studiile științifice internaționale i-au confirmat recent efectul antiinflamator uluitor. Este o plantă perenă falnică, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Are tulpini ramificate și păroase. Frunzele bazale sunt mari, în formă de inimă (cordate), iar cele de pe tulpină „îmbrățișează” axul plantei. Inflorescențele, care apar vara, sunt niște capitule mari, galben-aurii, absolut superbe, ce seamănă cu niște margarete gigantice. Are un rizom (rădăcină subterană) destul de gros și cărnos.În fitoterapie este utilizată în principal rădăcina / rizomul – unde se concentrează forța antiinflamatoare – și, mai rar, frunzele proaspete pentru cataplasme.Doronicum provine probabil din persanul sau arabul darawnaj, care desemna o plantă medicinală necunoscută, amară și rară. Austriacum indică originea ei central-europeană și alpină. Popular, i se spune „iarba ciutei” dintr-o credință străveche că ciutele (căprioarele) o căutau instinctiv pe munte pentru a o mânca și a se vindeca de răni. Englezii o numesc, ușor înfricoșător, Austrian Leopard's-bane (Otrava leopardului austriac), deoarece sucul speciilor de Doronicum era amestecat în antichitate cu carne crudă pentru a vâna felinele mari.În medicina tradițională din munții Alpi și Carpați, rădăcina era un panaceu magic purtat la gât ca amuletă pentru a alunga „vânturile reci” din oase (reumatismul). Magia bătrânilor s-a dovedit a fi știință pură: azi, analizele de laborator confirmă că planta inhibă oxidul nitric și speciile reactive de oxigen (radicalii liberi care distrug articulațiile).

Analgezice Antiinflamatoare Antioxidante

Vezi detalii

Plante anuale

Mărar

Antheum graveolens

Mărarul este o plantă anuală aromatică din familia Apiaceae, cunoscută atât ca aliment, cât și ca remediu terapeutic. Poate ajunge la 30–120 cm înălțime, are tulpina subțire și erectă, frunze filiforme, de un verde-albăstrui, și inflorescențe umbelate, formate din numeroase flori mici, galbene. Fructele (numite popular semințe) sunt cele mai valoroase în fitoterapie datorită concentrației ridicate de uleiuri volatile. Întreaga plantă este parfumată, cu o aromă specifică, proaspătă și intensă, datorată compușilor aromatici prezenți, mai ales în semințe.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antiseptice +5

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee

Mentă

Mentha piperita

Menta (Mentha piperita), cunoscută popular și sub numele de izmă bună, este o plantă erbacee perenă, aromatică, din familia Lamiaceae. Aceasta poate atinge înălțimi de până la 60-80 cm și se remarcă prin tulpinile sale drepte, roșiatice și frunzele verzi, lanceolate și dințate pe margini, cu o aromă intensă și răcoritoare specifică. Florile mici, grupate în inflorescențe conice, sunt de culoare roz-pal până la violet și atrag numeroase insecte polenizatoare.Aroma puternică și proprietățile sale revigorante o fac un remediu popular în diverse afecțiuni digestive și respiratorii.

Analgezice Anestezice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Arbori

Mesteacăn Argintiu

Betula pendula

Mesteacănul argintiu, cunoscut și ca mesteacăn alb, este un arbore foios din familia Betulaceae, ușor de recunoscut după scoarța alb-argintie, exfoliantă, și ramurile subțiri, pendente. Poate atinge 20–30 m înălțime și are o coroană aerisită, elegantă. Frunzele sunt triunghiulare, cu margini dințate, de culoare verde-deschis, devenind galbene toamna. Florile sunt unisexuate, grupate în amenți (mâțișori): masculii apar primăvara devreme, iar femelele se dezvoltă ulterior în mici strobili care eliberează semințe aripate. În fitoterapie se folosesc frunzele, scoarța, mugurii și seva, fiecare având profil fitochimic și indicații specifice.

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +6

Vezi detalii

Plante anuale

Negrilică

Nigella sativa

Negrilica, cunoscută şi sub denumirile populare de chimen negru, black seed sau „semințele binecuvântării”, provine din Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Planta face parte din familia Ranunculaceae și atinge 20–40 cm înălțime, având frunze fine și flori delicate, albastre sau albe. Semințele, de culoare neagră intensă și cu formă triunghiulară, au fost utilizate de peste 2000 de ani în medicina tradițională egipteană, greacă și islamică. În textele sacre islamice, profetul Mahomed o numea „remediul pentru toate bolile, cu excepția morții”. Aromă este ușor amară, picantă și aromată, fiind folosite atât ca medicament, cât și ca și condiment.

Antibacteriene Antifungice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Păpădie

Taraxacum officinale

Păpădia este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă, cărnoasă și profundă. Frunzele sunt dispuse într-o rozetă bazală la nivelul solului, fiind alungite și profund crestate. Tulpina este florală, lipsită de frunze, tubulară (goală pe dinăuntru) și conține un latex alb (suc lăptos). În vârf poartă o singură inflorescență de un galben intens, formată din numeroase flori ligulate. Fructele sunt achene prevăzute cu acel papus alb, sub formă de umbreluță, care formează cunoscutele pufuri sferice.Întreaga plantă este utilizată fitoterapeutic: rădăcina, frunzele, florile și tijele proaspete.Numele "Taraxacum" provine fie din arabul tarakhshaqūq (numele unei plante amare), fie din grecescul taraxos (tulburare, boală) și akos (remediu), tradus ca "remediul pentru boli". Termenul officinale indică statutul ei istoric de plantă vândută în vechile "officina" – farmaciile și spițeriile mănăstirești. Popular, frunzele adânc crestate i-au atras denumirea de "dinte de leu" (în franceză dent-de-lion, de unde a derivat englezescul dandelion).În folclorul românesc și european, puful de păpădie era folosit de fete pentru divinație, suflând în el pentru a afla în câți ani se vor mărita. Medicina tradițională folosea sucul lăptos al tulpinii pentru a arde negii, practică validată azi prin aciditatea specifică a latexului. Planta este un barometru natural: florile se deschid la răsărit și se închid seara sau atunci când se apropie furtuna. Francezii o numesc "pissenlit" (pipi-în-pat), o referință amuzantă la proprietățile sale diuretice redutabile.

Antiinflamatoare Antireumatice Colagoge +6

Vezi detalii

Plante erbacee

Pelin Negru

Artemisia vulgaris

Pelinul negru, cunoscut și sub numele popular de Iarba Sfântului Ioan sau Pelin comun, este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, întâlnită frecvent în flora spontană din întreaga Europă și în România. Prezintă o tulpină erectă, înaltă între 50–150 cm, de culoare roșcat-închis, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt penat-sectate, verde închis pe partea superioară și argintii pe partea inferioară, datorită stratului de perișori care conferă plantei un aspect distinct. Inflorescențele sunt formate din capitule mici, galben-verzui spre brun-roșiatic, grupate în panicule dense ce apar vara până toamna. Deși adesea confundat cu pelinul clasic (Artemisia absinthium), datorită numelui și mirosului asemănător, Pelinul negru este o specie diferită, cu efecte terapeutice mai blânde și o utilizare tradițională predominant legată de sănătatea femeii și echilibrul sistemului nervos. Este o plantă sacră în multe tradiții europene, asociată cu protecția energetică, visarea lucidă, ritualurile de trecere, și conectare cu intuiția.

Antialergice Antiinflamatoare Antispastice +7

Vezi detalii

Plantă perenă

Piciorul-caprei / Iarba-caprei

Aegopodium podagraria

Piciorul-caprei, cunoscută şi sub numele de “iarba-caprei” sau “iarba gutei”, este o plantă perenă din familia Apiaceae (Umbelliferae), aceeaşi familie cu pătrunjelul şi ţelină. Rizomul este târâtor, albicios, foare invaziv şi permite extinderea rapidă în colonii dense. Tulpina este erectă, goală la interior, şi ajunge la 30cm până la 1m înălţime. Frunzele sunt trifoliate (cele bazale au 3 segmente mari), cu margini dinţate şi seamănă superficial cu frunza de ţelina sălbatică. Florile sunt albe, mici, grupate în umbele compuse (tipice familiei Apiaceae). Fructul este o diachenă ovoidă. ! Atenţie la confuzia cu alte Apiaceae sălbatice, unele toxice (ex. Cucuta - mortală). Identificarea corectă este esenţială.

Analgezice Antiinflamatoare Antireumatice +2

Vezi detalii

Arbuști

Rozmarin

Rosmarinus officinalis

Rozmarinul este un arbust peren, veşnic verde, originar din zona mediteraneană, cunoscut şi utilizat încă din Antichitate atât ca plantă medicinală, cât şi ca simbol sacru, ars în temple şi folosit în ritualuri, fiind asociat cu purificarea şi protecţia spirituală. Frunzele sale sunt înguste, liniare, verzi-inchis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară, cu un aspect asemănător acelor de pin. Florile, de culoare albăstruie sau violet, apar primăvară şi vara. 

Analgezice Antiinflamatoare Antimicrobiene +5

Vezi detalii