Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee

Păpălău

Physalis alkekengi

Păpălăul (Physalis alkekengi) este o plantă perenă erbacee din familia Solanaceae, aceeași familie cu roșia și vinetele. Se remarcă prin fructele sale spectaculoase, închise într-o capsulă roșu-portocalie asemănătoare unui mic lampion de hârtie – de unde și denumirea populară de „lampion chinezesc”. Planta are o tulpină erectă, de 30–60 cm înălțime, ușor ramificată. Frunzele sunt ovale, opuse, cu margini întregi sau slab dințate. Florile sunt albe, solitare, campanulate, apărând vara, din iunie până în august. După polenizare, caliciul floral se mărește treptat, formând un înveliș pergamentos care protejează fructul – o bacă mică, sferică, portocaliu-intens, bogată în pigmenți carotenoizi și vitamina C. Fructele coapte sunt comestibile, însă toate celelalte părți ale plantei (frunze, tulpină, caliciu) sunt toxice în stare crudă, conținând alcaloizi solanici.

Antiinflamatoare Antioxidante Colagoge +5

Vezi detalii

Plante erbacee

Sfeclă roșie

Beta vulgaris var. conditiva

Sfecla roșie este o plantă bienală din familia Chenopodiaceae, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de culoare roșu-vișiniu intens, bogată în nutrienți și pigmenți naturali (betacianine). Rădăcina este rotundă sau alungită, cu textură suculentă și gust dulceag. Frunzele sunt mari, verzi, cu nervuri roșiatice, și pot fi și ele consumate. Este apreciată atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal tradițional, datorită conținutului său ridicat de vitamine, minerale și antioxidanți.  În fitoterapie se utilizează rădăcina, frunzele și, mai rar, sucul proaspăt sau extractele concentrate. 

Antianemice Antiinflamatoare Antioxidante +13

Vezi detalii

Arbuști

Soc

Sambucus nigra

Socul este un arbust peren sau arbore mic (atinge între 3-8m înălţime) ce aparţine familiei Adoxaceae. Este foarte răspândit în Europa, Asia şi America de nord, fiind o plantă medicinală folosită de mii de ani în medicină tradiţională. Scoarţa este dură şi cenusie-bruna. Frunzele sunt opuse, compuse din 5 frunzuliţe ovale şi ascuţite, au margini serate şi nervuri evidente. Florile, delicate şi parfumate, albe şi mici, sunt dispuse în inflorescenţe bogate. În luna august, ele sunt urmate de fructe mici, negre sau purpurii, dispuse în ciorchini, cu un gust dulce-acrişor. 

Antiinflamatoare Antioxidante Antivirale +5

Vezi detalii

Plante anuale

Șofrănel

Carthamus tinctorius

Șofrănelul sau Şofrănaşul este o plantă anuală din familia Asteraceae, cultivată de peste 4.000 de ani pentru coloranţii naturali din flori şi pentru uleiul extras din seminţe. Este adesea confundat cu şofranul, însă sunt specii diferite. Planta are o rezistenţă crescută la secetă şi este cultivată extensiv în zonele aride şi semi-aride. Creşte până la 60cm. Are o tulpină erectă, ramificată. Frunzele sunt lanceolate, alungite, spinoase şi dinţate. Florile sunt galben-portocalii sau roşu intens, tubuloase, grupate în capitule globuloase. Frunctele (achenele) sunt alb-gălbui, bogate în ulei (30-40%). Înfloreşte în perioada iulie-septembrie.Partea utilizată medicinal diferă în funcţie de scop: florile sau seminţele.

Antiinflamatoare Antioxidante Cardioprotectoare +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Spanacul Ciobanului

Chenopodium bonus-henricus

Spanacul ciobanului este o plantă perenă din familia Amaranthaceae, utilizată în Evul Mediu atât că aliment, cât şi ca remediu medicinal. Numele popular provine din obiceiul păstorilor de a consuma frunzele tinere în locul spanacului cultivat. Este o specie rustică, rezistentă, bogată nutritiv şi cu aplicaţii terapeutice moderate, mai ales în afecţiuni digestive şi cutanate.Este o plantă viguroasă, care poate atinge 30-80 cm înălţime. Rădăcina este pivotantă, groasă şi cărnoasă. Tulpina este erectă, robustă şi uşor striată. Frunzele sunt mari, trinunghiulare sau sagitate, de culoare verde-închis, cu suprafaţa uşor farinacee pe partea inferioară. Inflorescenţa este formată din spice dense, verzui, fără flori ornamentale evidente, şi înfloresc în perioada iunie-septembrie. Seminţele sunt mici, negre şi lucioase. Este o plantă longevivă, care formează tufe compacte şi persistă mulţi ani în acelaşi loc.

Antianemice Antiinflamatoare Cicatrizante +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel

Asparagus officinalis

Sparanghelul este o plantă perenă din familia Asparagaceae, cunoscută atât ca aliment rafinat, cât și ca remediu medicinal cu tradiție. Planta dezvoltă rădăcini tuberizate, viguroase, ce conțin rezerve nutritive, din care pornesc primăvara lăstari carnosi — partea comestibilă și terapeutică. Pe măsură ce cresc, lăstarii se transformă în tulpini înalte, până la 1–1,5 metri, cu ramificații fine, asemănătoare frunzelor, numite cladodii. Florile sunt mici, galben-verzui, urmate de bace roșii toxice, ce conțin semințe negre. Sparanghelul este cunoscut din antichitate pentru proprietățile sale diuretice și detoxifiante, fiind menționat încă din scrierile egiptene, romane și grecești.

Antiinflamatoare Antioxidante Depurative +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Sparanghel sălbatic

Asparagus acutifolius

Sparanghelul sălbatic, cunoscut popular și ca „sparanghel amar”, este o specie perenă din familia Asparagaceae, originară din zonele mediteraneene și adaptată la climatele calde și uscate din regiunea noastră. Se recunoaște prin tulpini subțiri, deseori spinoase, frunze reduse la structuri aciculare rigide, înțepătoare. Tulpinile tinere (lăstari) subțiri, verzui–violacei sunt consumate ca legumă. Are rădăcini groase, rizomatoase, extrem de bogate în saponine. Față de sparanghelul cultivat (Asparagus officinalis), cel sălbatic este mai amar, mai fibros, cu conținut mai mare de compuși activi si mai intens diuretic. În fitoterapie se folosesc în special rădăcinile, dar și lăstarii tineri și părțile aeriene.

Antiinflamatoare Antioxidante Antireumatice +6

Vezi detalii