Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee perene

Lavanda

Lavandula angustifolia

Lavanda, cunoscută şi sub denumirea de levănţică sau aurul mov al câmpurilor, este o plantă perenă din familia Lamiaceae. Originară din zona mediteraneană, lavanda este astăzi cultivată pe scară largă în Europa, dar şi pe alte continente, fiind apreciată pentru frumuseţea şi parfumul ei, cât şi pentru proprietăţile terapeutice. Planta formează tufe compacte, de 30-80cm înălţime, cu frunze înguste, liniare si lanceolate, verzi-argintii şi flori mici, tubulare, de culoare mov-violet, dispuse în spice dense şi parfumate. Aroma să caracteristică, dulce şi florala, este inconfundabilă şi extrem de apreciată în parfumerie, gastronomie şi fitoterapie.

Antidepresive Antiinflamatoare Antioxidante +8

Vezi detalii

Plante erbacee

Lipicioasă

Galium aparine

Lipicioasa, numită popular și “aglică”, “turtea vacii” sau “iarba lipicioasă”, este o plantă erbacee anuală din familia Rubiaceae. Se recunoaște ușor datorită perișorilor mici, agățători, care o fac să se prindă de haine, piele și blana animalelor, exact ca un mic magnet vegetal. Tulpina sa este subțire, patrulateră, poate atinge 1–1,5 metri lungime, și se încolăcește peste alte plante. Frunzele sunt dispuse în verticile de câte 6–8, înguste, iar florile sunt mici, albe, aproape insesizabile, apărând în mai–iunie. Fructele sunt mici și globuloase, tot lipicioase. Deși trece adesea neobservată, lipicioasa este una dintre cele mai valoroase plante depurative și limfatice europene.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antispastice +8

Vezi detalii

Plante anuale

Mărar

Antheum graveolens

Mărarul este o plantă anuală aromatică din familia Apiaceae, cunoscută atât ca aliment, cât și ca remediu terapeutic. Poate ajunge la 30–120 cm înălțime, are tulpina subțire și erectă, frunze filiforme, de un verde-albăstrui, și inflorescențe umbelate, formate din numeroase flori mici, galbene. Fructele (numite popular semințe) sunt cele mai valoroase în fitoterapie datorită concentrației ridicate de uleiuri volatile. Întreaga plantă este parfumată, cu o aromă specifică, proaspătă și intensă, datorată compușilor aromatici prezenți, mai ales în semințe.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antiseptice +5

Vezi detalii

Promovat

Plante erbacee

Mentă

Mentha piperita

Menta (Mentha piperita), cunoscută popular și sub numele de izmă bună, este o plantă erbacee perenă, aromatică, din familia Lamiaceae. Aceasta poate atinge înălțimi de până la 60-80 cm și se remarcă prin tulpinile sale drepte, roșiatice și frunzele verzi, lanceolate și dințate pe margini, cu o aromă intensă și răcoritoare specifică. Florile mici, grupate în inflorescențe conice, sunt de culoare roz-pal până la violet și atrag numeroase insecte polenizatoare.Aroma puternică și proprietățile sale revigorante o fac un remediu popular în diverse afecțiuni digestive și respiratorii.

Analgezice Anestezice Antiinflamatoare +5

Vezi detalii

Plante erbacee

Morcov

Daucus carota subsp. sativus

Morcovul este o plantă bienală din familia Apiaceae (Umbelliferae), cultivată în principal pentru rădăcina să tuberizată, alungită, de culoare portocalie intensă datorită conținutului ridicat de betacaroten. Tulpina este erectă, ramificată, şi ajunge la 30-120cm înălţime (în al doilea an). Frunzele sunt verzi, penate, cu aspect fin divizat. Florile subt albe, dispuse în umbrele compuse. Uneori floarea centrală este violacee (caracteristic pentru morcovul sălbatic). Fructele sunt diachene cu peri rigizi.Morcovul sălbatic poate fi confundat cu specii toxice (ex. Cucuta – conium maculatum). Identificarea corectă este esenţială. Rădăcina, seminţele (în special la forma sălbatică) şi rareori patea aeriană, sunt utilizate medicinal.Este una dintre cele mai consumate legume din lume, atât ca aliment, cât și ca remediu medicinal datorită conținutului de vitamine, minerale și antioxidanți. 

Antianemice Antimicrobiene Antioxidante +15

Vezi detalii

Licheni

Mușchi de piatră / Lichen de piatră

Cetraria islandica

Muşchiul de piatră, cunoscut şi sub denumirea de “lichen islandez” sau “muşchi de munte”, este un organism vegetal special, aparţinând grupului lichenilor, o formă de viaţă rezultată din simbioza dintre o algă şi o ciupercă. Deşi este numit popular “muşchi”, din punct de vedere biologic nu este un muşchi propriu-zis, ci un lichen. Este utilizat de secole în medicină tradiţională europeană, considerată una dintre cele mai valoroase plante pentru afecţiuni respiratorii şi digestive. Specia face parte fin familia Parmeliaceae şi este răspândită în regiunile reci şi temperate ale emisferei nordice, fiind întâlnită frecvent în zonele montane, tundră şi regiuni nordice.Lichenul islandez are un aspect caracteristic tufos şi ramificat, cu un tal (corpu vegetativ al lichenului) format din lame înguste şi lobate.Are o înălţime de 5 – 15 cm. Talul este format din loburi plate, ramificate, cu margini ondulate. Are o culoare verde-oliv, brun-verzui sau brun-rosiatic. Faţa inferioară este adesea mai deschisă la culoare. Are o textură elastică când este umed şi fragilă când este uscat.O particularitate importantă a lichenilor este capacitatea lor de a absorbi apă şi nutrienţi direct din atmosferă, fără rădăcini. Din acest motiv, ei sunt consideraţi indicatori biologici ai calităţii aerului, deoarce cresc doar în zone cu poluare foarte redusă.

Antibacteriene Antiinflamatoare Digestive +4

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Pelin Negru

Artemisia vulgaris

Pelinul negru, cunoscut și sub numele popular de Iarba Sfântului Ioan sau Pelin comun, este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, întâlnită frecvent în flora spontană din întreaga Europă și în România. Prezintă o tulpină erectă, înaltă între 50–150 cm, de culoare roșcat-închis, acoperită cu peri fini. Frunzele sunt penat-sectate, verde închis pe partea superioară și argintii pe partea inferioară, datorită stratului de perișori care conferă plantei un aspect distinct. Inflorescențele sunt formate din capitule mici, galben-verzui spre brun-roșiatic, grupate în panicule dense ce apar vara până toamna. Deși adesea confundat cu pelinul clasic (Artemisia absinthium), datorită numelui și mirosului asemănător, Pelinul negru este o specie diferită, cu efecte terapeutice mai blânde și o utilizare tradițională predominant legată de sănătatea femeii și echilibrul sistemului nervos. Este o plantă sacră în multe tradiții europene, asociată cu protecția energetică, visarea lucidă, ritualurile de trecere, și conectare cu intuiția.

Antialergice Antiinflamatoare Antispastice +7

Vezi detalii

Arbori

Roscov

Ceratonia siliqua

Roşcovul, cunoscut şi sub numele de carob, sau glădiţă, este un arbore mediteranean din familia Fabaceae. Este apreciat atât pentru valoarea sa alimentară, cât şi pentru proprietăţile terapeutice ale fructelor (păstăilor)Este un arbore veşnic verde, ce poate ajunge la o inălţime de 5-10 m. Frunzele sunt compuse, coriacee (textură dură, rezistentă şi flexibilă), lucioase. Florile sunt mici, rosu-verzui, dispuse în ciorchini. Fructele sunt nişte păstăi lungi (10-30 cm), cărnoase, brune la maturitate. Seminţele sunt dure, lucioase, utilizate istoric ca unitate de măsură.Pulpa păstăilor este bogată în zaharuri naturale şi fibre solubile.

Antiinflamatoare Antioxidante Astringente +3

Vezi detalii