Plante Medicinale – Proprietăți, Beneficii și Utilizări Terapeutice

Plante erbacee

Ambrozia

Ambrosia artemisiifolia

Ambrozia, cunoscută şi sub numele de iarba pârloagelor sau iarbă de paragină, este o plantă erbacee anuală din familia Astraceae, originară din America de Nord şi naturalizată în Europa, inclusiv în România. Este o plantă adesea cunoscută mai mult pentru efectele ei alergene (polenul ei este unul dintre cei mai puternici alergeni atmosferici, fiind principala cauză a rinitei alergice de toamnă), dar care are şi unele utilizări tradintionale interesante în fitoterapie. Tulpina este erectă, ramificată, acoperită cu peri aspri, putând atinge între 20-150cm înălţime. Frunzele sunt penat-sectate, verzi-intense pe faţă şi mai palide pe dos, cu o textură uşor catifelată. Florile sunt unisexuate, grupate în inflorescenţe discincte – cele masculine formează spice galben verzuri la vârfurile ramurilor, iar cele feminine sunt situate la baza frunzelor. 

Antianemice Antibacteriene Antifungice +7

Vezi detalii

Plante erbacee

Boz / Soc mic

Sambucus ebulus

Bozul este o plantă erbacee, viguroasă și înaltă (poate atinge 1.5 - 2 metri). Frunzele sunt alungite, zimțate pe margini și opuse. Florile seamănă mult cu cele de soc, formând umbrele mari, albe sau ușor rozalii, dar cu antere (mijlocul florii) de culoare roșie-purpurie. Fructele sunt bobițe negre, lucioase. Regula de aur pentru a-l deosebi de Soc (Sambucus nigra): Tulpina bozului este verde și erbacee (nu lemnoasă ca a arbustului de soc), frunzele emană un miros greu, neplăcut când sunt frecate între degete, iar umbrela cu fructe negre stă orientată în sus, spre cer (în timp ce la soc, fructele atârnă grele în jos).Partea utilizată fitoterapeutic este rădăcina grosieră, care are cea mai mare putere terapeutică, iar florile strict pentru tratarea febrei. Secundar, se folosesc frunzele proaspete strict pentru uz extern și, foarte rar, fructele bine fierte.Sambucus este numele latin antic pentru plantele din familia socului, iar ebulus provine cel mai probabil din limba galică sau celtică, însemnând „plantă cu miros greu”. Popularul „boz” este un cuvânt străvechi, considerat de lingviști a fi de origine traco-dacă, supraviețuitor direct din limba strămoșilor noștri. În credințele românești, bozul era o plantă magică de hotar și de apărare. Din cauza mirosului său respingător, se credea că ține la distanță spiritele necurate, dar și bolile. Țăranii zdrobeau frunze de boz și le frecau pe pereții grajdurilor ca insecticid natural pentru a alunga muștele și căpușele de la animale, o practică tradițională absolut genială și ecologică.

Antifungice Antiinflamatoare Antinevralgice +5

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Pelin

Astremisia Absinthium

Pelinul este o plantă perenă erbacee din familia Asteraceae, care crește spontan sau este cultivată pe terenuri nisipoase, însorite sau ruderale. Planta atinge de regulă între 60 și 120 cm înălțime. Are tulpina erectă, uneori lignificată la bază, și frunze penat-sectate, cu faţa de un verde cenușiu-verzui și spatele argintiu-pufos, acoperit cu peri fini. Florile sunt mici, galben-pal sau gălbui-deschis, dispuse în panicule, iar fructul este o achenă mica. Înflorește de obicei între iulie şi septembrie. Gustul și mirosul plantei sunt foarte amare și aromatice, semn distinctiv ce reflectă prezența de compuși amari și uleiuri volatile.Este important de știut că pelinul (numit și „pelin alb”) nu este același lucru cu pelinul negru (Artemisia vulgaris), deși ambele poartă în popor numele de „pelin”. Pelinul clasic (A. absinthium) se recunoaște ușor prin frunzele mult mai argintii și puternic aromatice, în timp ce pelinul negru are frunze mai verzi pe fața superioară și doar alb-tomoase pe dos, cu aromă mai slab amară. De aceea, în practici medicinale și tradiționale, identificarea corectă este esențială, deoarece compoziția fitochimică și potența terapeutică sunt diferite.

Antifungice Antimicrobiene Antiparazitare +7

Vezi detalii

Plante erbacee perene

Tarhon

Artemisia dracunculus

Tarhonul este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, cunoscută atât că plantă condimentară, cât şi ca remediu medicinal tradiţional. Originar din regiunile temperate ale Asiei Centrale şi Siberiei, tarhonul a fost răspândit în Europa încă din Evul Mediu. Astăzi este cultivat în numeroase zone ale lumii.Planta dezvoltă o tulpină erectă, ramificată, care poate atinge 50-100cm înălţime.Frunzele sunt înguste, lanceolate, de culoare verde intens, cu o aromă caracteristică uşor anisată.Florile sunt mici, de culoare galben-verzuie sau brun-violacee, dispuse în inflorescenţe de tip capitul. Fructul este o achene mică.Are un rizom subteran bine dezvoltat, din care apar anual noi tulpini. Partea utilizată în scop medicinal este partea aeriană, în special vârfurile înflorite şi frunzele. Aroma specifică provine din uleiul volatil bogat în compuşi aromatici, motiv pentru care planta este apreciată atât în gastronomie, cât şi în fitoterapie.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +6

Vezi detalii

Arbori

Usturoiță

Alliaria officinalis

Usturoița, cunoscută și sub numele de iarba usturoiului, este o plantă erbacee bienală din familia Brassicaceae, apreciată în fitoterapie pentru aroma sa caracteristică — un amestec subtil între usturoi și frunzele verzi crude. Este o specie comună în flora europeană și se remarcă prin frunzele inimiforme, delicate, de culoare verde intens. În primul an formează o rozetă de frunze moi, iar în al doilea an dezvoltă o tulpină subțire, de 20–90 cm, cu inflorescențe de mici flori albe, cruciforme. Frunzele, atunci când sunt zdrobite, eliberează un miros pregnant de usturoi datorat compușilor sulfurați (în special alil-sulfurilor), similari celor din usturoi — de unde și numele popular. Este considerată o plantă sălbatică comestibilă, tonic digestiv și antimicrobian natural, folosită încă din Evul Mediu pentru purificarea sângelui și tratarea infecțiilor.

Antiinflamatoare Antimicrobiene Antioxidante +9

Vezi detalii